Întoarcerea fiului risipitor - Povestea unei convertiri

Versiune tiparTrimite unui prieten

Întoarcerea fiului risipitor

MARTURIILE UNUI DETINUT
Trăim într-o lume secularizată, aproape păgână. Valorile creştine sunt părăsite, dispreţuite, distruse, batjocorite... Întrebarea Mântuitorului: "Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?" (Luca 18, 8) ne răscoleşte adâncul în care abia mai pătrundem ca să ne întâlnim cu Cel ce bate la uşa inimii noastre ca să cineze cu noi. Şi dacă am judeca după cele ce se văd, am deznădăjdui. Dar nădejdea noastă este Domnul şi cu puterea Lui noi, aceşti creştini de pe urmă, ne facem încă semnul Sfintei Cruci, ne lepădăm de "ale noastre" cel puţin în fiecare Duminică pentru a răspunde la chemarea Lui şi mărturisim cu îndrăzneală că Domnul este şi va fi cu noi "până la sfârşitul veacului"(Matei 28, 20) aşa cum a făgăduit. Mărturisim şi credem chiar dacă, uneori, în rugăciunea din cămara inimii, strigăm: Doamne, "sporeşte-ne credinţa"! (Luca 17, 5). Iar când îndrăznim să credem şi să nu ne temem şi să împlinim poruncile Lui cele de viaţă dătătoare, ochii noştri cei îngreuiaţi de tristeţe se deschid şi vedem că Domnul lucrează, că Domnul face minuni, că Tatăl aleargă încă în întimpinarea fiilor Săi rătăcitori ca să "le cadă pe grumaz"(Luca 15, 20) îmbrăţişându-i.

A rânduit şi binecuvântat Bunul Dumnezeu să fim martore multor asemenea îmbrăţişări. Multe şi minunate. Dintre acestea am ales, cu îngăduinţa celui îmbrăţişat, să vă împărtăşim şi Dumneavoastră aceste frânturi de mărturie prin care veţi putea participa la ospăţul Tatălui pentru acest frate al nostru care "mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat" (Luca 15, 32). Bucuraţi-vă cu noi!

Mărturiile sunt scrisorile lui I. către noi, trimise în timpul "consilierii" (folosim ghilimelele pentru că a fost o consiliere atipică) desfăşurate în ultimele luni de detenţie şi puţin după. Relatările par la întâmplare şi fără o legătură evidentă. Aşa şi sunt, pentru că erau relatări ale devenirii amestecate cu "povestea vieţii" necesară în procesul consilierii. Între scrisori, săptămânal, ne întâlneam "faţă către faţă" la Penitenciar. Nu vom interveni pentru a completa cele ce lipsesc din biografia lui I. sau din datele "povestirii". Cele ce vor fi vă vor ajuta să descoperiţi şi să trăiţi împreună cu noi minunea şi să-i priviţi altfel, cu ochii Tatălui Ceresc, pe tinerii din scara blocului. Acolo, în fiecare dintre ei se poate ascunde un tâlhar, I. a fost condamnat pentru tâlhărie, dar şi un sfânt. Depinde şi de Dumneavoastră!

Rugaţi-vă pentru cei întemniţaţi în penitenciare, în patimi grele, în boli incurabile, în neştiinţă şi necredinţă. Domnul este cu noi!

Bucurie sfântă!

Maica Siluana