Totul e să ceri să-ți dea curaj și încredere și să-I predai Lui ștafeta

Versiune tiparTrimite unui prieten

O noapte binecuvântată și vouă... și o zi la fel de binecuvântată!

Te și vă îmbrățișăm sufletește! Mulțumim pentru destăinuiri...

Pe mine m-a ajutat mult când ridicam mâna să o lovesc pe E. să zic „Doamne, rezolvă Tu!”... și uimită am fost să constat că îmi oprea uneori mâna în aer, iar soluțiile care apăreau și blândețea din glas erau uimitoare! Și în mod cert nu erau ale mele ☺. Ajunsesem să nu mă mai suport pentru că făceam asta: palma care provoacă durere la orice formă de rebeliune... Dar nu înaintam nicicum pe Cale... Se vedea cu ochii liberi cum copilul se închide față de noi, cum preferă să fugă la bunici... Și acum fuge, căci îi iubește, dar înainte mă întreabă adesea: „Mami, pot?”... Iar eu îi dau acordul cu dragă inimă și din grădina din leagăn îmi strigă „Mami, te iubesc!” ☺ în semn de mulțumire că i-am împlinit dorința care o face fericită ☺. E Minunat cum lucrează Dumnezeu... Aș scrie cărți întregi despre cum a lucrat la atâtea mici și mari aspecte din viața noastră... Totul e să-I ceri să-ți dea curaj și încredere și să-I predai Lui ștafeta...

A, da, și exercițiul acesta: să-ți amintești în clipa de răstriște sufletească să strigi: „Doamne!...” ...asta mă intrigă cel mai mult pe mine... Cum să-mi amintesc?... La fel: în momentele de liniște să zic „Doamne, ajută-mă să-mi amintesc!” ☺

Și exercițiul acesta: când vine greul... „Doamne, Îți mulțumesc pentru el, pentru situația aceasta”... deși aparent nu e nimic pentru care am fi îndreptățiți a-I mulțumi ☺...de acolo vine relaxarea și odihna sufletului care ne ajută să judecăm, să evaluăm, atât pe moment, dar și din perspectiva mântuirii...altfel lucrurile... Asta înțeleg eu prin a avea încredere în El ...

Nu am cuvinte să Îți mulțumesc, Doamne, pentru tot ajutorul pe care ni l-ai dat, de fiecare dată când Ți-am cerut ajutorul în viața noastră... doar că eram obișnuită/obișnuiți, să I-l cerem doar în lucrurile mari, importante: examene, nuntă, călătorii, nașteri... și mult mai puțin în viața de zi cu zi, clipă de clipă...

Vă mulțumesc că „sunteți” aici și vă pot scrie din preaplinul sufletului meu, din durerile mele... Iertați-mă dacă de multe ori prin ce zic, sau fac, sau cum fac, vă greșesc... La întâlniri, în destăainuiri, în mail-uri... Eu am nevoie să spun, să scriu, să exprim și uit adesea să ascult... Adică să-i las și pe alții să se exprime, sau mai mult pe alții... La asta mi-aș dori să ajung ☺. Să ascult mai mult...

Vă îmbrățișez sufletește și iertați-mă, vă rog. Simt acum nevoia aceasta să îmi cer iertare, să vă cer iertare... Mulțumesc!

O zi frumoasă să aveți cu toții,

I.