Sufletul meu este un munte

Versiune tiparTrimite unui prieten

Râul vieții unui copil

Pff... acum vă spuneam de problema mea, că stau mult pe calculator; acum sunt la cineva și vă scriu... sunt la sesiunea doi... Vă spun sincer am trecut rapid dar am rămas cu niște lucruri esențiale: iertarea nu se imploră până nu mai poți căci nu e ceva la care participă doar cugetul... ci întreaga ființă, deci după răni trebuie răbdare.... ca cel pe care l-ai rănit să te ierte!

Râul vieții mele: aniversarea mea împreună cu tatăl meu la cinci ani, plecarea tatălui meu ilegal în Grecia, vizitarea tatălui la închisoare, venirea lui în clasa a IV-a înapoi, tatăl meu într-un fel m-a luat de lângă mama fără să pună problema unui acord deși mama mă avea în grijă... plecarea la tata, acolo calvarul de a avea mamă vitregă, de a fi certat pentru o furculiță pusă cu un centimetru mai colea, dărâmarea unei vitrine fără intenție datorită fierului de călcat care era deasupra (poate sunt irelevante dar pe mine m-au traumatizat acolo), groaznicele certuri din casă, lucrurile furate din cauza tatălui meu pe care m-a pus să le fur, Învierea la care nu am mai ajuns la 12 noaptea, ci după zece minute, fiind înainte și post în care am furat și fiind certuri groaznice în noaptea de Înviere toată lumea a răbufnit (a plâns), (nu simțeam că e Înviere...).

Un aspect al vieții mele îl reprezintă în trecut dependența de filmele porno... și masturbarea... care m-au secătuit de puteri... Acum cu ajutorul Domnului de acestea din urmă am scăpat, deși a rămas tentația... cu care mă lupt! Doamne ajută!

Continuare râul vieții mele: spargerea capului meu cu un pahar de către tatăl meu (fiind în brațe cu un copil pe care dacă îl nimerea ajungea mort...) tatăl meu m-a dat afară și mi-a pregătit plecarea subită de la școală la mama mea în joia mare a Paștelui; când am văzut-o pe mama era tăiată toată la burtă... suferise o operație în care putea să moară și eu nu eram lângă dânsa...(toate acestea în perioada clasei a opta când urmau examenele...) ca să continui studiile am stat la o doamnă bună în București care m-a ținut fără niciun ban; întoarcerea mea la mama... sunt semnificative pentru că mă doare sufletul când scriu acum...

Cele șapte întâmplări dureroase ale copilăriei:

Au fost mai multe...

...plecarea tatălui meu în Grecia, singurătatea mamei și cu plățile la întreținere.... și altele asemenea, certurile dintre părinți, divorțul, tatăl meu umbla cu altele, încercarea tatălui meu de a mă abuza... sfârșindu-se, după spusele mamei, în a o abuza pe ea... și spre sfârșitul copilăriei pornografia și masturbarea!

Sentimentele distructive în timpul întâmplărilor și pe urmă:

...nesinceritate deplină, neîncredere față de oameni, rușine exagerată, timiditate excesivă față de fete (sexul opus)....

Urmări în viața mea:

...toate acestea m-au apropiat de Biserică... e o urmare bună și acum merg regulat acolo... dar urmările celorlalte din urmă nu știu cum să le explic... poate timiditate mare... neîncredere... chiar și neputința de a iubi pe cineva cu adevărat...

Sentimentele față de persoane:

...păi nici eu nu știu... foarte bine... ce simt, doar că pot spune că nu simt ură... față de ele... mai degrabă milă... sau un pic de nepăsare... în combinație... încerc să nu-l urăsc pe tatăl meu... acum că sunt departe de el îmi e dor.... pe mama mea am iertat-o deși vedeam în comportamentul meu un pic agresiv verbal în trecut parcă o pedepseam... dar acum sunt bine...am rămas doar cu rănile foarte deschise, ca și cum ar curge râuri și râuri de durere... din toate părțile și nu știu pe unde e robinetul ca să le închid!

Spovedania (ultimul punct):

...da, m-am spovedit de cele vinovate... poate mai trebuie să mai deslușesc pe ici pe colo greșelile mele... în rest Doamne ajută!

Domnul să vă lumineze răspunsul Măicuță!

Băiatul meu iubit,

Tu, Omuleț drag, tu ai trăit ce te-au programat ai tăi să trăiești!

E uluitor cât te iubește Domnul și cum ai ajuns în Biserică din atâtea cumplite încercări!

Acum, da, cum spui cu multă profunzime, e nevoie de timp și lucrare ca să ne vindecăm profund.

Dumnezeu lucrează.

Cel mai important lucru pentru tine acum este să rezolvăm trauma încercării de abuz din partea tatălui. Acolo e începutul tragediei tale. Da, știu, tu, cel de acum, ai reușit să uiți, să treci peste, să cauți compensații în altă parte, dar copilul acela... avem nevoie să ne vindecăm și-ți mulțumesc pentru că vrei să facem seminarul.

Acum, înainte de a trece la sesiunea trei, te rog să-mi povestești mai multe despre abuz.

Cu drag și încredere și recunoștință pentru încredere,

Maica Siluana