Situații de criză legate de dulciuri

Versiune tiparTrimite unui prieten

Scriu despre câteva lucruri pe care am încercat să le lucrez săptămâna aceasta.

Am avut situații de criză în legătură cu dulcele: regula, numită mai demult, e să fie după masa și NU ciocolată seara, înainte de culcare, cu explicații de ce e nevoie așa (s-a întâmplat să mai facem și excepții - vizite, sărbători, momente speciale). Am folosit conectarea - luat copilul pe brațe, mângaiat, întrebat când e pregătit să vorbim, auzim. Ne-a ajutat foarte mult să începem să povestim despre creier, punând mâinile în forma lui, și reamintindu-ne ce îl hrănește și cum să-l ajutăm. S. reacționeaza brusc, ca o „iluminare” când își „vede” creierul între degete. La fel am făcut și în cazul desenelor animate și a funcționat vizualizarea creierașului.

Am început să-i dăm o mică sumă de bani (5 lei) pe săptămână: am pus un calendar cu zilele săptămânii și ea știe că poate folosi acei bănuți de luni până duminică, în fiecare zi desenând câte o căsuță. I-am explicat ce și-ar putea lua din acești bani: câte o bombonică/zi, sau 2 ouă kinder, 1 înghețată:). A ales o înghețată, terminându-i într-o zi.

M-a întrebat într-o zi de ce țipă oamenii. I-am zis: Tu de ce crezi? A răspuns: Pentru că le e greu și sunt furioși...

Cu recunoștință,
G.