Rugăciunea părintelui Sofronie de la Essex

Versiune tiparTrimite unui prieten

Rugăciune la revărsatul zorilor

(a părintelui Sofronie, de la Essex, ucenicul Sfântului Siluan)

Tu Doamne Cel Veșnic și Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viață, Care ai revărsat peste mine harul Botezului și pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorința de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.

N-am viață, nici lumină, nici bucurie, nici înțelepciune, nici tărie decât în Tine, Dumnezeule. Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: „Tot ce veți cere în rugăciune cu credință, veți primi” și „Orice veți cere în numele Meu, voi face vouă”. De aceea, îndrăznesc să Te chem pe Tine. Curăță-mă de orice prihană a trupului și a duhului. Învață-mă să mă rog cum se cuvine. Binecuvântează această zi pe care mi-ai dat-o mie, slugii Tale nevrednice. Prin puterea binecuvântării Tale fă-mă să grăiesc și să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândețe, pace, curaj și înțelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezența Ta. În necuprinsa Ta bunătate, Doamne Dumnezeule, arată-mi calea voii Tale, și dă-mi să umblu în fața Ta fără de păcat. Tu Doamne, Căruia îi sunt deschise toate drumurile, Tu știi cele de care am nevoie. Cunoști orbirea și neștiința mea, cunoști neputința și stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea și întristarea mea nu-Ți sunt ascunse Ție. De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea și prin Duhul Tău Cel Sfânt învață-mă calea în care să merg; iar atunci când voința mea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruța, Doamne, ci silește-mă să mă întorc la Tine. Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă țin cu tărie de ceea ce este bine. Păzește-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice fel de pornire ce nu găsește bună plăcere înaintea Ta și-l rănește pe semenul meu. Învață-mă ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. Dacă e voia Ta să nu răspund, insuflă-mi să tac în duh de pace în care să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei. Așează-mă în calea poruncilor Tale și până la ultima mea răsuflare să nu mă lași să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, ca poruncile Tale să fie singura lege a ființei mele pe acest pământ în veci.

Doamne, rogu-Te, ai milă de mine. Cruță-mă în întristarea și nenorocirea mea și nu ascunde calea mântuirii de la mine.

În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe și mari. Dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloșia și josnicia mea. Miluiește-mă. Nu mă depărta de la Fața Ta din pricina nevredniciei mele. Ci mai degrabă sporește în mine conștiința acestei nevrednicii și dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc pe Tine așa cum ai poruncit: din toată inima mea și din tot sufletul meu și cu toată tăria mea: din toată ființa mea.

Da, Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învață-mă dreapta judecată și cunoștință. Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt. Ține-mă în viață în această lume ca să-Ți pot aduce căință după vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici pe când mintea mea e încă oarbă. Când Îți va bineplăcea să pui capăt vieții mele, dă-mi de veste dinainte ca să pot pregăti sufletul meu să vină înaintea Ta. Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoșător și dă-mi bucuria mântuirii Tale. Curățește-mă de toate gândurile tainice, de toată răutatea ascunsă întru mine; și dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată.

Doamne, în mare mila Ta și necuprinsa Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea.