Roagă-te la Doamne-Doamne

Versiune tiparTrimite unui prieten

Pe seară când am făcut băiță, am pupat-o și am strâns-o în brațe pe Mami. Spun des că mi-e dor (de ea, de R). Apoi am întrebat-o pe mama dacă e tristă și atunci ea și-a cerut iertare pentru că în ultimul timp mă ceartă des, îmi tot spune să nu mai fac x, y. Și eu i-am spus: dar tu nu ai făcut azi așa. Tati a făcut, așa-i? I-am spus că eu nu sunt tristă și nu sufăr. Apoi și-a cerut iertare că de 1-2 ori a zis: dacă tu ești în pericol și Mami te strigă să fii atentă, tu nu faci ce îți zic eu și te calcă mașina. Apoi mi-a explicat că ea nu îmi vrea să mi se întâmple așa ceva și nu mai vrea să spună asta, vrea doar să o ascult. Eu i-am spus: atunci roagă-te la Doamne-Doamne, Îi spui că nu mai vrei să spui asta și el te aude și te ajută.

Notă: S. are 3 ani și îi dictează mamei în fiecare seară jurnalul său. Mama scrie întocmai cum îi dictează S. Jurnalul este scris la persoana I.