Spovedanie

Versiune tiparTrimite unui prieten
Arba Camelia

Odată m-ai lăsat să fiu
Mai mult decât știam că pot.
Odată.... și a fost de ajuns
                   să mă urăsc.

Eu m-am luptat apoi cu mine și cu alții
Și în război am vrut odată să mai fiu....
                                  eroul Tău
Dar Doamne, Tu nu ne vrei eroi, ci vrei martiri.

Martirul e eroul ce nu își lasă timp...
                             să se mândrească
Și nu vrea rodul jertfei să-l culeagă.
Eu sunt eroul ce nu se vrea martir.

Primeam totul prin alții de la Tine
Și peste toți eu m-am făcut erou,
Dar iată, acum când singur m-au lăsat
                           să fiu eroul nimănui
Eu nu mai știu dacă ce simt este căință
                           .... sau e păcat.

Arată-mi Doamne dacă mint
Și lasă-mă să știu când adevăr rostesc,
Învață-mă să știu când sunt smerit
                            și când mă fac erou.

Eu sunt erou prea laș să fiu martir.
Cât oare am putut să mă urăsc
Ca să mă fac eroul meu....
                     de care restul râd.

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar