Rugă pentru cei nenăscuţi

Versiune tiparTrimite unui prieten
Raluca Aştelian

Pleacă sufletul de mamă
Ce-a născut pe Dumnezeu
Către glasuri ce te cheamă
De sub lanţul ce mai greu!

Lanţuri, tristă nefiinţă
Viaţa lor fără de viaţă,
Zbatere fără putinţă
Să mai vadă o dimineaţă.

Pruncul, cuibărit golaş,
Sub al mamei sân se zbate;
Fieru-i rece şi vrăjmaş,
Gândul mamei e departe...

Singur, mic şi părăsit...
Oase fragede şi sparte...
Srigăt mut şi ascuţit...
Clipa lui s-a stins. E noapte...

Suflet fraged ca lumina
Lui Adam de la-nceput,
Se întoarce-n cer cu vina
De a nu se fi născut.

Şi îşi poartă, prea bătrân,
Amintirea dintr-o lume
Unde-al mamei rece sân
E mormântul fără nume.