Mătrăguna

Versiune tiparTrimite unui prieten
Olariu Elena

             

Cu boabele mure, cireșe născute de
de pământul-Mamă, naște din sămânță
planta a cărui parfum – din fașă,
ucide…
în cantitate mică, licoarea balsam adoarme
 trupul obosit nainte de vreme: îi este sortit de
Stăpân, leac bolii de suflet să fie –
Nu oricine s-o bea ca pe vin…

 Cu frunza măslin
altfel de pace aduce: lină, inconștientă,
plecarea din trup a sufletului să grăbească,
ori viața de dincolo s-o arate celui
ce-o  va sorbi…
 mătrăguna nu-i plantă la îndemâna copiilor;
inocenți, precum guralivele vrăbii,
s-aleagă din rău, binele nu știu –
omul, mai  plin de otravă se-arată a fi:
din palma-i primită, inima plânge și
sărătura lacrimei sale ucide…

mătrăguna, cu boabele mure și
frunza măslin, din fașă i-alungă pe
culegători!...

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar