Înviere

Versiune tiparTrimite unui prieten
Maria

 

 

întâi ai bătut la uşa.
Eu dormeam.
Dar camera s-a umplut toată
cu mireasma
de copilărie
uitată.

Am tăcut lung
şi-am aşteptat să mă găseşti
că să mă primeneşti.
 N-ai pomenit
nimic
de frunzele moarte
adunate
toate
prin colţuri de inima,
de ochi şi de gură,
uitate
şi pudrate
cu zgura...

ai desfăcut petale
din soare
şi mi le-ai dăruit
că să aprind un foc
de lumina şi de căldură.

Apoi ai venit Tu însuţi
şi m-ai locuit.
şi cerul s-a făcut albastru, albastru,
a coborât în mine
şi a înflorit.Şi am descoperit
că bucuria are note separate,
colorate,
care aruncă straturi subţiri
de curcubee
peste clădiri,
prin aer,
pe mătasea izvorâtă
din glasuri,
pe viaţă înceată
a inimilor.
Că lumea însăşi
e o pânză minunată,
colorată
de fiecare clipă
înviată.