Dobrogeanca

Versiune tiparTrimite unui prieten
Mircea Marin

Ochii tăi ca macii ard râsul Dobrogei,
în viteza trenului prin aureole prelins,
braţele de-argint, insolite mori de vânt,
vâslesc stele, iarăşi stele ce-au nins...
ascult liniştea inimii tale de stepă
timpul are în el ceva dulceag şi sticlos
te dezbrac de gândurile dalbe, zvelte
până ce dau de piele, până ce dau de os...
neobosită culegi vechi păci, vechi armistiţii,
brăţări dacice leagă –n tine lumi antice,
dezvălui din grai de umblet prin Deltă
un alt Orfeu, o altă Euridice...