Din când în când

Versiune tiparTrimite unui prieten
TIoan

Din când în când,
Un Înger suspinând,
Coboară blând,
Cu-aripa tulburând
În scăldătoarea sufletului meu,
Primul cuvânt.

O clipă stă mereu.
Și cele cinci pridvoare,
Foind de gânduri vechi ce zac în soare,
Fremătătoare amintiri copleşitoare,
Roiesc de strigăte de-ncurajare,
De bun miros, de gust și de culoare.

Și prima amintire ce intră-n apa tulburată,
Învie și se vindecă deodată,
De colbul vremii limpezită și curată;
Privirea de copil înlăcrimată,
În caldă-mbrățișare alinată.