De aş putea…

Versiune tiparTrimite unui prieten
Monica

De aş putea să vindec prin cuvinte
Ce a fost ieri o simplă rugăminte,
De aş putea să caut prin sertare
A Ta privire ce azi nu apare

De aş putea să fac din veşnicie
O inimă ce mâine să învie
Nu aş opri a porţilor destine
Ce se închid peste-ale mele vine

Nu aş opri nici marea-ngândurată
A sufletelor ce azi se desfată
Cu a Ta blândă, veşnică lumină
La ceas de seară, când luna mă alină.

De aş putea să vin din viitor
Să m’agăţ pe-o aripă de dor
Şi să ascult a Tale mii cuvinte
Curpinse într-o simplă rugăminte

M-aş sprijini pe-a inimii secrete
Ca să ascund a sufletului ghete
Să nu mai caute prin veacuri despărţirea
De-a Ta chemare ce n-aude vina.