Copil de trupă

Să nu te sperii frate, ieri n-am venit la
tine, nici mâine n-oi veni – ograda-i plină
cu care, de cai trase sau de boi – acum
la modă, ce-și plimbă trupa – clovni
flămânzi de afirmare: fetele, chilug tunse,
băieților, în cozi le este mintea! Așa le-a spus
Dalila într-o noapte: înțelepciunea-n coadă-ți
stă, nu mintea te conduce…

Să nu te sperii frate: viața este-o scenă, de unii
nejucată: închisă le-a fost lista de la începuturi;
cei ce-și joacă rolul, artiști înnăscuți, doar
părul își mai schimbă: totu-i tragedie!
nimeni nu mai vede; din naștere orbit-am;
Eu, copil de trupă, azi, în față opresc ciurda.
Mâine, de teama șfichiului  de plumb al iuștii,
Învârt la manivelă, să nu se rupă frâna…

Să nu te sperii frate! Pământul nu se clatină
În lutul mișcător să ne îngroape; prin Legi -
Nescrise, ne este dat să plângem
Astăzi: din ochi, fântână adâncă să ne facem –
La vremi de secetă ori boli, obrazul să-l spălăm…
Și tu și eu și-a noastră moștenire, cu apa vieții
Primeniți, vom lua plugul de coarne; vom semăna pământul
Din boabele de grâu, mai albă pâinea să ne fie…