Chemare

Versiune tiparTrimite unui prieten
Oana ALUIȘTEFAN

Sunt jertfă ardere şi fum...
Din ardere şi scrum
rezultă pamânt bun
pentr-o fiinţă nouă...

Sunt beci de moarte mirositor,
de carne vie prin lume hoinărind,
umblând pe pământ...
Prin mine, prin tine,
Prin experimente paradivine !

Fac beciul palat de cleştar
Iisuse prin Tine cu mine...
Fac beciul cămară de nuntă;
Hristoase, mai stai!
Mai stai o secundă!

Şi cine-s oare eu pe-acest pamânt?
Să fiu oare chiar „Templu Al Duhului Sfânt?”
Dar astăzi sunt beci
şi văd cu ochii mei de carne reci.

Nu-s jertfă, nu-s rugă,
nu-s pregătită de nuntă...
Nici beciul n-am deschis
şi mai mult de muncă!
Nu-ţi pot spune: E bine!
Hristoase, hai vino şi Te mută,
Te mută în mine!

Ard azi cu tine Hristoase!
Fă Tu ce nu pot eu
că-s din carne şi oase!
Ajută-mă şi
fă-mă din nou!
Şi vino chiar aici, in nimicul acesta al meu!

Şi Doamne totul doare
şi trebui să renasc!
Şi te chem iar... mereu:
Vino din nou Iisuse,
Vino!
Vino-n adâncul meu!

Coboară în genunea-mi
umplută de noapte de păcate!
din Iad parcă
Mă scoate!

Măicuţă Sfântă vino!
şi-nvaţă-mă să nasc!
Şi-n curăţie oare mai pot eu să renasc?!

Am aripi şi nu-s serafim,
Nici pasăre Phoenix nu sunt,
Am aripi! Mi-e sufletul plin !
Lumina începe să-mi curgă prin oase!
Şi mă descoase ...
şi mă coase!
Rămâi cu mine Hristoase!