Cheile

Versiune tiparTrimite unui prieten
Olariu Elena

Ieri, când s-o deschi, ușa era înțepenită.
Nu știu, îmi jucase feste sau cineva
Înainte luase cheia...
Caut prin buzunare: nimic nu zornăie; din
legătura de chei, nicicând lipsă la apel în
Buzunare. În Duminica aceasta-s doar
pe jumătate...

Mă-ntorc, prives în jur atentă, poate
Inelul s-a slăbit - una câte una
Curgând din buzunar ori dosul
Hainei ieri s-a găurit...
Nu știu, broasca inimii s-a-ncuiat
Pe dinăuntru ascunzând cheile, cheile mele - 
Ușa s-o deschid, nu pot! Nu mai pot...

Pământul - neted dinainte-mi
S-o iau de la-nceput îndeamnă: una,
Două, trei... Pe un inel anemic ieri călcasem;
Erau vechi: ca o dulce-tristă amintire, în piept
Inima, cu mare grijă o țineam...
Ușa cea mare, de ea am trebuință!...
Ușa să deschid, să caut adăpost unui biet suflet
Ce s-a jucat cu focul...

.......................................

Târziu când deznădejdea mă cuprinse
celălalt inel - în fața mea, strălucea cum
aurul în staul... Dar, când
Ușa s-o descui, era deschisă...