Canon de pocăinţă

Versiune tiparTrimite unui prieten

 
 
Dintru început, Tu ai vrut să fiu; dar eu n-am socotit darul Tău; Te-am căutat în Biserica Ta şi n-am înţeles nimic; şi-am fugit; şi-am rătăcit ani întregi, căutând;
Dumnezeule, miluieşte-mă.
 
Am făcut din mine dumnezeul meu; şi-apoi din alţii; tot dorind să fiu în nou întreagă;
Dumnezeule, miluieşte-mă.
 
Am murdărit trupul pe care mi L-ai dat; şi sufletul e plin de bube;
Dumnezeule, miluieşte-mă.
 
Toate câte mi-au ieşit în cale le-am cercat; şi golul dinlăuntrul meu creştea.
Dumnezeule, miluieşte-mă.
 
Vezi dar suflete că toate-s deşertăciuni; toate vin şi se duc; şi ce vei face în faţă morţii? Întoarce-te la Făcătorul tău şi plânge-ţi mulţimea păcatelor; de-atunci şi de acum;
Dumnezeule, miluieşte-mă.

 
Suflete al meu, toate prost le-ai folosit; nu te mai lega bolnav de oameni, lucruri ... ; redă-le liberatatea; redobândeşte-o pe-a ta!
Dumnezeule, miluieşte-mă.
 
Caută-L pe Domnul tău suflete; lipeşte-te de El şi nu mai umbă după roşcove;
Dumnezeule, miluieşte-mă.
 
Suflete al meu, încrede-te în Domnul;străduieşte-te să ai răbdare când ţi-e greu; aminteşte-ţi că El cu tine este; şi că te iubeşte aşa urat şi mic cum eşti; şi cum stărui să rămâi.
Dumnezeule, miluieşte-mă.

A.