Călătorie în Țara Sfântă

Versiune tiparTrimite unui prieten
Luminița

N-am fost să văd mormântul și totuși am văzut
Atâta bunătate în tot ce ne-nconjoară
Cu care ne vorbește mereu... tăcut, tăcut
Și liniștea ce-o lasă, păcatul să nu doară!

N-am fost acolo, însă, cu gândul am plecat,
Și-n ropotul tăcerii i-am tot șoptit de toate,
Și-n marea neputință, mereu am repetat
Puterea rugăciunii m-a însoțit în toate.

Și știu că e aicea, în sufletu-mi mereu
Și-l strig, îl chem cu mine, e-n orișice ființă
Purtată de griji multe, de bine sau de greu
Așteaptă doar chemare, ne-așteaptă cu credință.

Și, Doamne, îmi ajută și mie ca să vin
În țara ta cea sfântă, umilă să mă-nchin
Cu teamă să pășesc, pe unde ai cărat
Păcatul nostru-n spate, pe cruce ridicat!