Ai vrut, Doamne...

Versiune tiparTrimite unui prieten
Elena Olariu

Ai vrut Doamne, să cobori
Prin Fiu-Ţi şi-Ai sfinţit pământul...
Şi-n trecerea-Ţi, ai vrut să laşi
O cruce _ şi
L-ai unit pe om cu
Cerul...
Ai dat şi-un gaj: Iubirea
Ai vrut apoi, să zămileşti fără sămânţă;
L-ai întors pe om din lut şi
L-ai sfinţit iubindu-L...
Ai vrut, când se-mplineşte ziua,
Vlăstar nou pe lume să se nască!
Ai pus, drept cunună nouă,
Din nou pe umeri, Crucea...
Pilon de tempu să ne fie-
Pentru cei morţi din lumea asta vie
Şi-n veacul de pe urmă...

Şi, a înflorit pământul cu iubirea-Ţi!
aşa Ai vrut şi L-ai sfinţit
iubindu-L...