Pantofii triști

Versiune tiparTrimite unui prieten

Ieri i-am cumpărat pantofii aștia și n-a vrut să-i încalțe. A zis: „nu vei, nu-ți pațe pantofii triști!” (S. 2 ani și o lună)

Vaii! Postarea voastră cu Pantofii triști e de milioane, m-a uns la suflet. E plină de tot tâlcul. M-am folosit!!! Dacă un prunc de doi ani nu vrea să aibă de-a face cu tristețea, înseamnă că el a înțeles de pe acum tot sensul vieții duhovnicești. Și tristețea e cu adevărat de la duhul rău. Copiii, ca și porumbeii fug de tot ceea ce e rău și necurat! Și pantofii ăia chiar erau triști!!! Avea dreptate copilul. Minunat!!!

P.