Vă scriu pentru că am o dilemă: nu înţeleg de ce să mă mai rog, dacă oricum Dumnezeu îmi ignoră rugăminţile! Dacă promisiunile din Biblie - conform cărora El ţine la noi, ne iubeşte, ne spune să cerem şi ni se va da tot ceea ce cerem rugându-ne, să credem şi vom avea şi că El e pentru noi, nu împotriva noastră - sunt simple vorbe lipsite de semnificaţie, atâta timp cât nu sunt susţinute de realitate. De fapt, am şi eu o întrebare: cum ţine El la mine, dacă refuză să mă ajute în ceea ce-i cer? Eu nu sunt un om absurd să-i cer lucruri ridicole, gen să câştig la loto sau să bată Steaua! Eu doar am vrut să mă sprijine, să mă ajute în anumite probleme, aşa cum pe alţii i-a ajutat! Nu înţeleg de ce pe alţi oameni îi ajută, iar când eu Îi cer ajutorul în aceeaşi problemă sunt ignorată! Vă rog să-mi daţi un sfat! Cum pot eu să mai am încredere în El, când văd că degeaba m-am rugat Lui?
Monica
Draga mea Monica,
Îţi spun ceva care te va uimi: Dumnezeu a răspuns la toate rugăciunile tale, dar aşa cum ştie El că e mai bine pentru tine, şi nu aşa cum vrei tu! Voia noastră e lumească, mândră, axată pe plăceri sau lucruri care ne-ar dăuna...
El te cunoaşte mai bine, ştie ce ai nevoie. Dacă te lasă într-un necaz, e pentru că ţi-l faci singură, sau nu iubeşti, sau nu ierţi, sau eşti egoistă, sau pur şi simplu pentru că nu faci ce trebuie ca să ieşi din el. Dumnezeu îţi dă har şi putere ca să faci tu, cu harul Lui, ceea ce ai nevoie!
Dar să fii atentă că Dumnezeu nu împlineşte niciodată o rugăciune care se ridică împotriva voii altor persoane. El ne respectă libertatea în mod absolut. Rugăciunea poate înmuia inima altcuiva, când e făcută pentru binele lui, dar dacă e făcută egoist, acela se împietreşte şi mai mult!
E greu să-ţi răspund de ce păţeşti asta, dar dacă îmi scrii mai multe, dacă facem împreună seminarul iertării, pot să aflu de la tine "de ce"!
Te îmbrăţişez cu nădejdea că înţelegi ce spun şi că vei alege drumul Bucuriei cu înţelepciune şi onestitate!
Fii binecuvântată!
M. Siluana