Şi totuşi dacă nu e să fie nimic cum de a îngăduit Domnul să ajung să ţin atât de mult la el?

Versiune tiparTrimite unui prieten

Sărut mâna, Măicuţă
V-am mai scris despre ce s-a întâmplat, dar aş vrea să vă mai cer o lămurire.

De băiatul asta de care m-am îndrăgostit atât de tare m-am convins ca sunt multe nepotriviri de caracter şi nu are rost să mai încerc să forţez lucrurile. A fost o experienţă destul de dureroasă pentru mine. Pe cât a fost de frumos pe atât de dureros... Poate aşa e viaţa asta, bucuriile sunt împletite cu durerea... Şi totuşi dacă nu e să fie nimic cum de a îngăduit Domnul să ajung să ţin atât de mult la el?... Nu l-am uitat şi ştiu că nu o să îl uit curând. Dar mi-e ciudă că m-am îndrăgostit de un om cum e el... Mi-au rămas cuvinte grele în suflet care m-au rănit. Ştiu că se poate şi mai rău. Cum să fac să cresc? Vreau să iau ce e mai bun din ce mi se întâmplă şi să nu rămân cu răni.

Doamne ajută în toate!

Iza

Dumnezeu îngăduie tot ce vrem noi să facem pentru că ne respectă darul libertăţii. Dacă ceva nu e cum vrem noi este pentru că alţii nu vor ce voim noi, sau nu e posibil după legile fizice, chimice, psihice sau sociale în momentul respectiv sau social… De aici toate draga omului care face rău şi îşi face rău încercând să fie fericit. Fericirea are ca fundament respectarea libertăţii celuilalt şi o bună administrare a pornirilor, sentimentelor şi gândurilor proprii.

Noi ne-am născut ca să fim dumnezei şi suntem chemaţi să devenim domni sau doamne peste propria noastră fiinţă. Aşa începem să stăpânim lumea, stăpânind cu dragoste şi înţelepciune peste toate puterile sufletului şi trupului nostru. Dacă refuzăm să devenim domni, împăraţi peste aceste forţe, rămânem robi ai acestora şi vom fi aruncaţi dintr-o parte în alta după cum "ne vine", adică le vine puterilor, de multe ori întunecate, care ne mână! Cine nu devine împărat sau împărăteasă, va fi ca un animăluţ, sau cum spun Părinţii, ca un dobitoc în faţa tuturor impulsurilor şi dorinţelor şi se va chinui şi pe sine şi pe cei din jurul său.

Mult avem de suferit şi când ascultăm doar de una din puterile sufletului nostru. De exemplu de cea afectivă, neglijând raţiunea, inteligenţa, duhovnicia, învăţăm din multă durere… Alţii învaţă mai uşor pentru că aleg să sufere puţin atunci când renunţă la ce le place de dragul lui Dumnezeu sau a gândului înţelept, alţii mai mult... De multe ori, atracţiile şi "iubirile" nefericite, au raţiuni "iraţionale" care ne fac să nu descifrăm "semnele" că nu e bine ce facem. Sau, chiar dacă semnele sunt clare, noi credem, iraţional, că după aceea totul se va schimba. Şi ,într-adevăr, după "aceea" totul se schimbă în rău!

Fetele cred că dacă se dăruiesc şi iubesc e suficient ca să fie iubite şi, deşi descoperă degrabă că nu e adevărat, se încăpăţânează să folosească această metodă foarte nefericită. Sunt multe de spus, dar tu, copila mea dragă, să reţii doar atât. Că Dumnezeu ţi-a dat semn că nu e bună iubirea ta! Dar tu ai fost oarbă sau surdă la el şi acum suferi. Să dea Bunul Dumnezeu să-ţi fie această durere ca o naştere la o nouă viaţă şi la înţelepciune!

Eu am încredere în tine,

Cu drag,

M Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar