Dacă printre dumneavoastră e cineva de meserie doctor

Versiune tiparTrimite unui prieten

Dacă printre dumneavoastră e cineva de meserie doctor rog să-mi spună:
- ce satisfacţii a avut şi are?

- de ce a ajuns doctor şi de ce îi pare rău de această alegere?

Vine cu plăcere în spital (cabinet) în fiecare zi?

sau...

Se gândeşte mereu... cât o fi ceasul... a, mai sunt x ore până plec de aici şi mă duc acasă.

Şi ştiţi de ce? Pentru că eu sufăr şi sunt sigură că sunt mulţi oameni ca mine, care se duc la un serviciu la care nu le place mai deloc şi se gândesc mereu la ora plecării. De multe ori eu sunt APARENT LINIŞTITĂ, aşa cum îmi spune o colegă: "Tu eşti senină, liniştită, n-ai nici o treabă". Această colegă înjură câteodată, e necăjită că vine la serviciu şi în fiecare zi dă de o situaţie mai dificilă, trebuie să întrebe pe celelalte colege şi îi e jenă uneori pentru că mulţi interpretează că eşti prost dacă întrebi de multe ori. Ea săraca se gândeşte mereu la ora x, adică la ora de terminare a programului. Eu i-am zis:"Da... sunt liniştită. Păi de ce aş fi altfel, AŞ REZOLVA CEVA?" A zis că am dreptate, deşi nu cred că îşi dă seama efectiv de valoarea acelor cuvinte.

Uneori simt că înnebunesc, dar ce să fac mă duc. Odată am minţit că trebuie să mă duc nu ştiu pe unde şi m-am învoit trei ore că simţeam că nu mai rezist... Voiam libertatea de a face ce-mi place cu viaţa mea, nu să mă duc la serviciu pentru că ştiu că pe data x şi y iau nişte bani.

Aş vrea să urmez medicina, dar pentru asta trebuie mult efort, trebuie să alung lenea, mie nu prea îmi place să învăţ, şi pentru meseria asta trebuie să înveţi mereu. Sunt conştientă că am resurse, că pot învăţa, dar totuşi sunt leneşă şi asta e un păcat destul de mare.

Aş vrea totuşi să mă duc la serviciu cu plăcere şi să-mi creez acea plăcere, bucurie ca să nu mai apuce gândul... când se face ora x să plec (nu că n-ar fi treabă multă, timpul trece foarte repede, dar tot mai apare un gând ia să vedem cât e ceasul.)

Mă simt aşa de bine când sunt liberă, stau acasă, de multe ori lenevesc, adică nu fac ceva prea important, dar simt că sunt liberă.

SERVICIUL CARE NU-ŢI PLACE TE FACE SĂ FII LEGAT, apoi şi timpul liber pe care-l mai ai devine unul urât, în care te gândeşti, aoleu poimâine trebuie să încep iar o săptămână urâtă foc. Foarte mulţi oameni se duc la serviciu din obligaţie. Eu vreau să scap de aşa ceva... că nu rezist. Şi-mi zic să trag tare să muncesc să mă întreţin pentru facultatea de medicină şi apoi o să fac ce-mi place.

Nu credeţi?

Ana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar