Având în vedere că Măicuţa noastră dragă e plecată şi ne-a lăsat să ne scriem, aş îndrăzni să-i dau câteva sfaturi Mădălinei, de 14 ani.
Am văzut e- mailul tău. Iartă-mă, ştiu că Măicuţa Siluana ar fi cea mai în măsură să îţi răspundă, dar să ştii că sunt mulţi tineri care trăiesc ceea ce trăieşti tu acum.

Ştii, şi eu m-am îndrăgostit la 14 ani de un băiat care nu mă iubea. Şi am suferit tare mult, ani de zile. Dar spre deosebire de tine eu nu am avut curajul să cer sfaturi, m-am lăsat condusă doar de ceea ce îmi spunea inima. Şi treceau zilele gândindu-mă numai la el, imaginându-mi multe situaţii frumoase în care el mă remarca dintre toate fetele, eu eram fata ideală pentru el. Ce bine era dacă m-ar fi tras cineva de urechiuşe atunci şi mi-ar fi zis: "Fato, coboară cu picioarele pe pământ". Apoi mai erau şi prietenele, care, crezând că mă ajută, mă făceau să sper.

Bineînţeles, dacă el îmi zâmbea, lumea îmi era la picioare, iar dacă mă atingea cu un cuvânt urât, se prăbuşea cerul pe mine. Şi dă-i plânset, şi apucă-te de scris poezii.

Apoi, am făcut o greşeală enormă, pe care te sfătuiesc draga mea să nu o faci şi tu. Dându-mi seama, într-un final, că nu merge, am încercat să mă mint că l-am uitat. Şi mi-am găsit alt prieten, care a ţinut enorm la mine dar de care doar m-am folosit (inconştient, atunci) ca să-mi alung tristeţea.

Nu ştiu dacă te regăseşti în ceea ce ţi-am povestit despre mine. Voiam de fapt să-ţi zic că e o anumită vârstă când iubim copilăreşte, când iubim curat. Dar să ştii că doar puţini se " îndrăgostesc" în această perioadă de persoana care merită.

E o vârstă critică, în care devenim maturi, şi atunci gândim doar cu inima, iar raţiunea nu o punem deloc la treabă. De aici se nasc atâtea suferinţe, atâtea dureri...

Nu, nu am să-ţi spun să îl uiţi pe băiatul ăsta, pentru că nici eu nu am reuşit. Dar am să te rog să ai grijă de sufleţelul tău. Te urăşte pentru că ai diabet? Dar ce vină ai tu că ai diabet? Chiar e ăsta un motiv să te urască? Tu ai urî pe cineva doar pentru că are diabet?

În primul rând trebuie să nu te urăşti tu pentru faptul că ai diabet. Vezi tu, draga mea, Mădălina... Fiecăruia ni s-a dat în viaţa asta să ducem o anumită greutate: unii nu au părinţi, alţii au cancer, alţii sunt orbi... Iar cei care nu suferă de astea, li s-a rânduit câte o altă greutate. Pentru că viaţa asta nu e pentru totdeauna. Avem acolo, sus, un Tată care ne iubeşte mult, mult şi care ne aşteaptă. Aşa că noi, aici ne pregătim să ne întâlnim cu El. Şi avem o cruce de cărat până atunci.

Dar Dumnezeu e cu noi, să ştii. El duce greutatea noastră atunci când noi nu mai putem. Iar atunci când te doare ura băiatului acestuia spune-i Tatălui din cer care te vede şi te ascultă mereu, plângi şi spune-i Lui şi lasă-te mângâiată de El.

Să nu îl urăşti şi tu pe băiatul acesta, ci roagă-te pentru el oricât ţi-ar fi de greu. Zici că-l iubeşti, nu? Ştii ce spune Sf. Apostol Pavel: dragostea îndelung rabdă, dragostea iartă, nu ţine minte răul... dragostea nu cade niciodată...

Ştiu, diabetul e boală grea. Şi eu am ceva simptome, aş bea apă mereu, obosesc foarte repede şi simt nevoia să mănânc mult, mult dulce. M-am îngrăşat enorm în ultimul timp. Şi, aaa, uitasem, am lipsă de calciu şi ceva probleme cu inima. Adică îmi vine să leşin când e cald şi cel puţin o dată pe lună nu mă mai pot ţine deloc pe picioare ( nu, nu vreau să mă plâng, nu sunt pe patul de moarte). Totuşi, am un prieten care mă suportă aşa cum sunt, care are grijă de mine când mă simt rău, care nu mă "urăşte" pentru că sunt aşa.

O fată nu poate iubi un băiat care nu o iubeşte. Pentru că ea trebuie să fie respectată, alintată... Ca o floricică, care înfloreşte doar când e udată... Tu crezi, că Dumnezeu ne-a făcut aşa, la întâmplare? Ne-a dat atâtea daruri pe care, din păcate, noi fetele nu mai ştim să le facem văzute şi pe care, băieţii, nu mai ştiu să le descopere...

Îți va trece această "iubire" draga mea, cu timpul. Ţine-te de Domnul, mergi în Casa Lui, în Sfânta Biserică, împărtăşeşte-te cu Iisus şi lasă-L să locuiască în sufleţelul tău. Nu fugii de Spovedanie, căci dincolo de preot care e doar un martor, e Dumnezeu care te ascultă şi te iartă... Poate că tu ştii, eu nu am ştiut la vârsta ta şi abia acum îmi dau seama de câte bunătăţi m-am lipsit.

Şi atunci, eu cred că Dumnezeu îţi va dărui, ceva mai târziu un băiat bun care să te aprecieze, care să te accepte, care să te iubească. Ai să râzi mai târziu când ai să-ţi aminteşti cât de mult suferi acum.

Doamne ajută! Post cu bucurie! Îmi cer iertare dacă te-au supărat cuvintele mele.