Pentru mine e fascinant cum lucrează binecuvântarea

Versiune tiparTrimite unui prieten

Măicuţă,
Acum aş vrea să vă împărtăşesc două lucruri pe care le-am trăit. Aseară am văzut o scenă în care o mămică făcea lecţii cu băieţii ei. Şi mămica respectivă devenise foarte nerăbdătoare, le spunea că trebuie să se grăbească, că le ia prea mult timp şi era un pic abuzivă în tonul vocii şi atitudine. Şi mă gândeam atunci că săracii copii, în clipa aceea sunt abuzaţi. Acolo era un abuz emoţional. Că poate ei nu simt asta atunci, că nu îşi dau ei seama ce se întâmplă, dar că abuzul va rămâne cu ei. Şi atunci mi-am dat seama că momente de genul ăla am trăit şi eu şi pe alea trebuie să le iert. Că dacă m-aş uita în urmă la o secvenţă din viaţa mea ca şi cum ar fi altcineva, atunci as spune: ah, uite, ăsta e abuz emoţional. Dar eu atunci când eram mică, eram exact ca băieţii aceia. Nu ştiam că e abuz, că e violenţă. Eu credeam că e normal. Dar de fapt mă rănea. Şi vă împărtăşesc asta pentru că m-a ajutat să îmi dau seama la ce anume trebuie să mă întorc în trecut şi să accept şi să binecuvântez. La formele de violenţă pe care acum le pot recunoaşte ca atare, ca fiind abuz.

Şi al doilea lucru pe care voiam să vi-l împărtăşesc este un eveniment legat de binecuvântare. Vă spun sincer că nu ştiu cum funcţionează, nu înţeleg de ce funcţionează. Dar ştiu sigur că merge. Acum câteva zile intrasem într-o dispută cu sora mea. Şi iar era destul de tensionat şi părea aşa ca un zid între noi, şi nu puteam comunica. Şi sora mea la un moment dat a intrat în duş. Şi atunci am folosit momentul şi m-am aşezat să binecuvântez. Să mă detaşez, şi să Îi cer Domnului să o binecuvânteze pe ea, să mă binecuvânteze pe mine, întâmplarea respectivă şi să aplaneze El conflictul. Şi ce credeţi că se întâmplă? Iese sora mea din baie şi vine la mine şi îşi cere iertare. Am rămas fără cuvinte. Pentru că am văzut cum Dumnezeu a lucrat. Şi nu că m-am rugat eu şi a lucrat în mine. Nu, eu I-am cerut să o binecuvânteze şi pe ea şi El a lucrat în ea. Ea a venit la mine, şi nu m-am dus eu la ea. Pentru mine e fascinant cum lucrează binecuvântarea.

Am văzut că aţi postat nişte mesaje pe site despre binecuvântare şi cineva chiar a scris un mesaj despre motivele pentru care funcţionează. Recunosc că nu prea m-a clarificat explicaţia... dar parcă nici nu am nevoie. Ştiu doar că funcţionează ca un mister. Dar cred că ăsta e misterul existenţei lui Dumnezeu. Nu Îl vedem, nu Îl auzim (cu organele simţului obişnuite)... dar este şi ştim că este pentru că Îi simţim prezenţa, că Îl vedem şi Îl auzim prin alte mijloace.

Şi pentru că văd cum merge binecuvântarea în momente zilnice, am încredere că atunci când fac sesiunea şapte, atunci lucrurile se schimbă. Nu le văd că se schimbă în interiorul meu... dar am încredere că se schimbă.

Măicuţă, asta voiam să vă împărtăşesc.

Vă mulţumesc, Măicuţă, şi vă sărut mâna cu recunoştinţă.

Vă îmbrăţişez cu multă, multă dragoste,

G.

Eu îţi mulţumesc mult pentru tot. Mă întreba cineva de ce mulţumesc celor care fac seminarul? Şi m-am întrebat şi eu şi, astăzi, a venit răspunsul mai limpede în cuvinte: eu sunt o slugă netrebnică, dar credincioasă, a Bucuriei Sfinte în care Domnul, în ciuda totalei mele nevrednicii şi mizerii, m-a primit în clipa în care m-am întors Acasă şi I-am pus în mână cei câţiva talanţi de durere asumată pe care-i agonisisem cât fusesem departe de El... De atunci, oricine face un pas către Bucurie devine pentru mine un binefăcător personal. Aşa că eu îţi mulţumesc mult şi-ţi sărut şi eu mânuţele tale de copil curajos, deodată cu toate mânuţele tuturor copiilor care-mi scriu alegând Calea Binecuvântării.

Cu recunoştinţă şi drag,

M. Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar