Sărut mâna, Măicuţă!
Am citit articolele din seria "Bucurie, iertare, dragoste" şi, bineînţeles că pe toate, pe nerăsuflate, ca să zic aşa. La câteva minute am avut senzaţia că am fost în braţele Domnului. Vă mulţumesc încă odată pentru tot ceea ce faceţi.
Vă rog să-mi recomandaţi câteva lecturi care m-ar ajuta să merg pe cale.
Am şi câteva întrebări care mă frământă:
1. Spuneaţi că durerea e lumina, strigătul Domnului care ne cheamă pe Cale. E vorba de durerea sufletească sau şi de cea fizică? Când Îi încredințăm Domnului durerea noastră - şi mă refer la cea fizică - şi când apelăm la doctor? (Scuzaţi-mi naivitatea, ca să nu zic prostia).
2. Am observat că dumneavoastră (Doamne, iartă-mă pentru ce am scris aici) "L-aţi pus la încercare" pe Domnul în diferite situaţii "Dacă Tu poţi să mă faci să-l iubesc pe ăsta?!", şi unul era greu de iubit, era colonel de securitate). Nu-i păcat asta? (Iertaţi-mă, măicuţă, nu vreau să vă judec, dar vreau să înţeleg cu adevărat).
3. Am zile, sau câte o zi, când parcă toate merg bine, şi sunt bucuros, şi asta pentru că simt că Domnul e lângă mine (cred eu), şi zile când oricât aş striga la Domnul, nu-I simt prezenţa, bucuria aceea, e doar osteneală şi rutină zilnică. Cum ne dăm seama totuşi că Domnul e cu noi cu adevărat, că nu e doar nevoia noastră de a simţi că e aici cu noi? Când eşti pe Cale, când îţi merge totul din plin sau atunci când trebuie să te lupţi mult să obţii ce vrei?
4. Se apropie Postul Mare şi îmi pun problema ce o să mărturisesc la Sfânta Spovedanie. Am înţeles că pe măsură ce ne îndreptăm spre Lumină vedem tot mai mult cât de păcătoşi suntem, şi asta mă îngrijorează pentru că am senzaţia că de la o Spovedanie la alta parcă mai dispar din ele (din păcatele pe care le făceam altădată) şi parcă n-ai ce spune, adică vreau să mă vindec dar nu ştiu simptomele. Credeţi că ar trebui să citesc un îndreptar de spovedanie? Ce-mi recomandaţi?
Vă rog să mă iertaţi încă odată pentru îndrăzneala mea! Domnul să vă binecuvânteze în tot ce faceţi şi să ne-ajute să ne întâlnim în Bucuria Lui!
Daţi-mi, vă rog, adresa forumului în care se întâlnesc cei ce pun întrebări pe site.
Ovidiu
Dragul meu Ovidiu
Mulţumesc pentru cuvântul tău. Uite aşa lucrează Domnul şi prin bolovani ca să ne mângâie pe Cale!
Nu-ţi pot recomanda nici o lectură, copil drag pentru că vor veni cărţile singure la tine! Din momentul în care omul se deschide să-L primească pe Domnul, se lasă găsit de El, Domnul aranjează toate întâlnirile şi prin oameni şi prin cărţi şi prin toate! Aşa lucrează El! De aceea ne-a şi spus să căutăm mai întâi Împărăţia că restul se vor adăuga! Numai de am crede noi în făgăduinţele Lui!
Iar de nu credem, să-L punem la încercare! Nu, nu e păcat şi Domnul nu se supără! Dimpotrivă! Numai noi să facem faţă dovezilor! Vezi păţania Sfântului Apostol Petru după ce a cerut dovada că e Domnul pe valuri! Să fii curat în inima ta, şi El va face tot ce-I ceri! Desigur cu simpla condiţie să faci şi tu ce-ţi cere El!
Da, şi durerea sufletească şi cea trupească ne fac atenţi la viaţa noastră, Durerea e stranie, e o voce din altă parte! Ea ne conduce să descoperim ce ne spune!
Dacă am avut vreodată simţirea Prezenţei Domnului, nu o mai putem uita şi nu putem să nu o dorim! În acelaşi timp, înţelegem că e Liber să ne facă să-I simţim această prezenţă sau nu! Şi Îi dăm voie să fie Liber! Dar nici o forţă nu mă mai poate face să cred că nu e cu mine! Când "cred" asta ştiu că e diavolul şi resping şi nu deznădăjduiesc şi aştept cu încredere - sunt ca acel copil care a crescut destul de mare ca să aibă încredere că părinţii se vor întoarce să-l ia de la bunici, dar tot le simte lipsa şi dorul! Dar Domnul are mai mult decât telefon mobil şi, din când în când, ne dă câte un bip! Să ne fie suficient! Asta înseamnă că avem încredere! Apoi, uneori luptăm, alteori ne odihnim! Totul e să fim cu gândul la El şi să ne hrănim cu El şi să-L respirăm pe El!
În lumina iubirii Lui, începem să vedem şi păcatele mai subtile! Şi păcatele binelui pe care nu-l facem! Dar e o vreme, ca cea în care eşti acum, în care ne odihnim de păcatele făcute şi ne bucurăm de pace şi linişte! Dă Slavă lui Dumnezeu şi spune-I asta Domnului la Spovedanie! Şi El te va lumina ce să faci în continuare prin părintele tău! Nu, nu cred că trebuie să citeşti un îndreptar de spovedanie. Te va îndrepta părintele!
Te îmbrăţişez cu drag,
M. Siluana