Deci am observat cum voi, toţi, cei din biserică, practic comandaţi fără să vă daţi seama, vieţile celor ce scriu aici. Ei, indiferent că zic: "le cer sfatul", nu e prea adevărat, şi ei chiar iau deciziile pe care voi le daţi ca fiind sfaturi, nu neapărat decizii. Deci, în concluzie, oamenii aceştia sunt nişte idioţi, şi pentru că ei fac ceea ce ziceţi voi, ei nu-şi trăiesc viaţa luând propriile decizii, ei vor să ajungă sfinţi şi nu vor să greşească cu absolut nimic... Omul învaţă din greşeli, şi acele greşeli trebuie să se facă, pentru că nu o să stea toată viaţa să vă ceară sfat în legătură cu orice. NU Biserica este locul unde totul se rezolvă (Exemplu: ai făcut un accident şi dacă te duci la Biserică nu are cum să se rezolve totul, tu trebuie să te duci şi să iei singur deciziile).
Sper să publicaţi acest mesaj, nu cer neapărat un răspuns, dar să vadă toţi, să-şi deschidă mintea şi să înceapă să îşi trăiască viaţa, pentru că, venind zi de zi la biserică şi stând acolo ore întregi nu îi ajută cu nimic, iar dacă ei cred asta, trebuie să se ducă la un psiholog, un psiholog particular dacă se poate sau la unul ce nu are legătură cu biserica. Le recomand asta şi cred că ar trebui să stea şi să se gândească mai bine ce vor de la viaţă şi să obţină, fără să stea pe gânduri!!!! Dacă e bine sau rău, asta rămâne de văzut şi nu contează până la urmă. E ceva ce ai vrut, da' dacă s-a transformat în ceva rău, gândiţi-vă că a fost un rău necesar şi aşa a fost să fie. Faptul că scriu aici, nu înseamnă că e o deschidere faţă de Dumnezeu şi un început, asta e cu totul o mare vrăjeală dacă vă gândiţi aşa. Scriu aici pentru că o persoană apropiată mie, a ales calea asta, şi am observat (nu numai eu) că NU E BINE.
Mari
Dragă Mari
Eşti supărată, Mari, aşa-i? Şi vrei să ne spui asta. Îţi mulţumesc pentru acest curaj! Numai că nu ştii chiar totul despre cei care mergem la Biserică şi, în primul rând, nu ştii că noi, aşa răi şi păcătoşi cum suntem, ne rugăm pentru toţi oamenii şi, dacă am ajuns cu adevărat credincioşi, nu-i comandăm, ci le respectăm libertatea. Dar şi pe noi ne doare, ca şi pe tine, când cineva apropiat nouă alege să creadă că "răul e necesar" şi că "aşa a fost să fie"! Nu, noi nu credem că răul e necesar şi credem că-l putem birui cu Binele în noi înşine. Numai cu ajutorul lui Dumnezeu, Sigurul Bun, putem birui răul, şi numai în noi înşine! Asta e taina Bisericii! Vezi, suferim unii pentru ceilalţi şi asta e iubire. Dar dacă suferim din orgoliu sau egoism că celălalt nu vrea să facă BINELE pe care îl vreau eu, asta nu mai e iubire. Iubirea adevărată este să înduri durerea că celălalt nu vrea să facă aşa cum vrei tu şi să respecţi asta!
Şi, dacă va veni o zi, Mari, în care vei simţi nevoia să înţelegi de ce e atâta suferinţă în viaţa ta şi dorinţa de a ieşi la Lumină, să nu te ruşinezi atunci să te adresezi lui Dumnezeu şi Bisericii! El, Dumnezeu te iubeşte şi e cu tine acum! Ştie că ai sufletul rănit şi că din acest motiv Îl respingi pe El! Dar te va aştepta cu drag şi răbdare aşa cum m-a aşteptat şi pe mine şi pe alţi mii şi mii de oameni!
Curaj! Îţi doresc să-L cunoşti printr-o mare bucurie şi nu prin necaz!
Cu respect,
M. Siluana