E păcat să iubeşti sau să ţii mai mult la o persoană decât la Dumnezeu? Adică să mă simt mult mai bine în prezenţa unei persoane de care îmi place, o fericire care nu a egalat-o pe aceea din momentul în care mă rugam sau vorbeam cu Dumnezeu? Şi de ce e păcat, dacă e? Şi de ce mi se întâmplă să nu am cel mai fericit moment când vorbesc cu El? Chiar dacă sunt un păcătos şi pătimaş...
Marius
Dragul meu Marius
Nu, nu e păcat pentru, că iubirea pe care o simţi tu faţă de persoana la care te referi e ori darul lui Dumnezeu, şi Domnul se bucură că preţuieşti darul Lui, aşteptând cu drag să-L descoperi şi pe El, ori e o iubire trecătoare, sentimentală sau efervescentă a minţilor adolescentine, şi Domnul înţelege asta! Acum, simţurile tale sunt în primul rând cele senzuale, cele ale trupului şi ale sufletului tău încă de copil! Dar, încet, încet, rugăciunea şi ascultarea de Domnul îţi vor dezvolta simţurile duhovniceşti şi vei simţi şi Prezenţa şi Iubirea Lui!
Ai şi tu răbdare cu tine, că şi Domnul are şi te aşteaptă să creşti şi să înţelegi taina Lui, care nu e din lumea acesta!
Dacă te fereşti de păcat, nimic din ce simţi lângă iubirea ta nu e păcat!
Tu îl iubeşti pe tatăl tău, nu? Dar când eşti cu prietena ta, simţi atracţie şi iubire pentru ea, nu pentru tata, nu? Şi crezi că o iubeşti mai mult decât pe tata şi eşti capabil să nu respecţi ce spune tata, de dragul iubirii tale! Dar îţi dai seama că, la o adică, iubirea pentru tatăl tău nu se compară cu nici o altă iubire şi că iubirea pentru prietena ta va fi curată dacă şi tatăl tău se va bucura de iubirea şi de iubita ta! Dacă faceţi ceva ce ascundeţi de tata, deja e păcat, nu? Chiar dacă e extrem de plăcut! Aşa şi cu Tatăl ceresc!
Dar El te aşteptă cu drag şi încredere să creşti şi să înţelegi taina omului!
Şi eu te îmbrăţişez cu drag şi te rog să fugi de păcat! Aduce durere şi suferinţă şi strică viaţa omului!
Cu drag mult,
M. Siluana