Măicuţă,
E suficient să conştientizez "răul" din mine, să-l demasc, să-l accept şi să-l binecuvântez pe Dumnezeu? De câte ori simt gând rău sau îmi dau seama de ceva rău la mine să-L chem pe Dumnezeu în ajutor, nu ? Recunoscând că fără El nu pot reuşi nimic. Şi cu credinţă şi răbdare să sper că toate se vor face după Voia Lui. Şi cum mai iese câte un "gunoi" să-L chem pe Dumnezeu să cureţe şi să oblojească, nu?
M.
Da, fetiţa mea iubită, da!
Numai că această demascare şi numire a răului nu e puţin lucru! E curaj şi onestitate! E scopul întregii asceze ortodoxe! Iar renunţarea la efortul de a deveni noi buni, e smerenie! Iar chemarea lui Dumnezeu şi binecuvântarea sunt esenţa ascultării de Dumnezeu şi numai ea aduce adevărata schimbare pe care nu noi o facem, ci El. Şi să ştii că scopul vieţii noastre nu este să fim buni, ci să fim cu Dumnezeu în noi şi Viaţa Lui să devină şi viaţa noastră! Noi nici măcar nu ştim ce e aia "bun"! Avem nişte "gusturi"!! Şi mai sunt şi schimbătoare!
Dar fiind cu Domnul, mereu vom învăţa lecţia vieţii noastre: Bucuria care nu se ia de la noi! El ne va învăţa toate! Şi ce pace, om drag, ce bucurie, să te simţi iubit aşa cum eşti! Şi să capeţi putere să-i iubeşti şi pe ceilalţi fără "pretenţii"! Acest fel de iubire dă viață şi le face pe toate noi!
Cu drag mult şi nădejde mare,
M. Siluana