Chiar s-a produs acea schimbare. Dar a fost una de impact şi puternică. Îţi scriu cel de al doilea mesaj de mulţumire din puternicul meu adânc al sufletului. Am primit acest site de la profesorul meu de religie pot să zic că am avut mare noroc. Felul acela de ataşare de a răspunde la frământările oamenilor, pătrunde extrem de mult în toată fiinţa tuturor, o răscoleşte, făcând-o să-şi dea seama de unele lucruri pe care nici nu le ar fi bănuit că ele ar fi avea o soluţie.
Măicuţă, am o rugăminte, pentru o lucrare la limba latină. Doamna profesoară ne-a dat să scriem un eseu liber pe tema "Sufletul este sau nu este de esenţă divină"? Eu am scris cu cuvintele mele că sunt de acord că sufletul este de esenţă divină, doamnei profesoare i-a plăcut felul cum am încercat să-mi exprim ideile pe această temă, dar mi-a apreciat lucrarea de nota 8 şi mi-a zis să mi-o refac. Am nevoie de ajutorul tău Măicuţa. De o părere de a ta mai detaliată. Lucrarea trebuie să o prezint până marţi săptămâna următoare şi chiar nu vreau să-mi treacă 8 în catalog. După cum am înţeles, doamna profesoară a dorit şi părerea noastră personală, dar şi ceva mai profund. Măicuţă mă poţi ajuta? Eu în lucrarea aceea am scris că sufletul este dat de Dumnezeu prin Sfântul Duh, şi pe parcursul vieţii felul cum îl vom păstra aşa îl vom avea şi Dincolo. Pe ideea aceasta am detaliat. Mă poţi ajuta? Dar această părere îmi este de folos cât mai repede, sper enorm să mă poţi ajuta măcar puţin, iar puţinul acela eu să-l umplu cu cuvintele mele... Îţi mulţumesc.
Georgiana
Fetiţa mea dragă
Îmi pare tare rău că prea multele mesaje şi o puternică răceală m-au împiedicat să ajung la mesajul tău în timp util! Nădăjduiesc să fi rezolvat problema!
Te îmbrăţişez cu drag şi îţi mulţumesc pentru înţelegere şi Îl rog pe Domnul să te inspire mereu în cele de folos sufletului şi vieţii tale!
Îţi mulţumesc mult pentru receptivitatea ta.
Şi, aşa pentru tine măcar, să ştii, că esenţa sufletului nu e divină, că e creat, dar are în el ceva divin, are o "suflare" de la Dumnezeu, are o pecete, un chip al lui Dumnezeu şi tânjeşte, tinde mereu spre îndumnezeire.
Sufletul omului e energie, duh, creat. Dumnezeu e necreat şi suflarea Lui e energie necreată. Sufletul omului e capabil să cuprindă în el această putere necreată, numită Har şi să se sfinţească, să se îndumnezeiască unindu-se, fără să se amestece, cu energia divină! E ca fierul care ţinut în foc devine foc, iluminează, încălzeşte, străluceşte, fără să înceteze să fie fier, spun Părinţii!
Te îmbrăţişez cu drag şi încredere,
M. Siluana