Sărut mâna, maică!
N-am mai făcut seminarul demult. Dar acum, în sfârşit am reuşit să dărâm ultimul zid. Am reuşit noi să dărâmăm. A reuşit El să dărâme, dacă e s-o dăm pe aia dreaptă. Când v-am scris prima data eram un nimeni, căruia îi era tare dor de Cineva în care suntem toţi, dar care se complăcea în situaţie. Acum cred că am rămas fără scuze. Nu mai am nici o scuză să fiu nimeni.
Am venit aici să aflu adevărul, ca să ştiu ce trebuie să iert. Am aflat. Încerc să iert. Încerc să iert o trădare. E adevărat că a fost curvie ("a fost dragoste adevărată!" - de câte ori aţi auzit asta?! Ce combinaţie stupidă între un pleonasm "dragoste adevărată" şi un timp trecut, care prin definiţie e incompatibil cu dragostea, ca să nu mai vorbesc de alte ingrediente incompatibile cu dragostea...). Greu de acceptat, dar adevărat. Dar şi curvia tot relaţie umană e, şi în relaţiile umane există reguli. El le-a călcat. M-a trădat. Sunt sigură că i-am oferit destule motive pentru asta, motive care să îi împace conştiinţa. Dar acum eu sunt liberă de acest nod. Eu am zis: "te rog să mă ierţi" şi la rândul meu îl iert pentru durerile pe care mi le-a pricinuit. NU MAI SUNT NEFERICITĂ.
Numărul doi: am destul timp la dispoziţie să fac toate aranjamentele ca să pun în toamnă iar burta pe carte şi să intru la facultate, ba chiar s-o şi termin de data asta. Mi se pare de bun simţ să am o meserie. Şi de-a dreptul obligatoriu să fie una care îmi place, pe care să o fac ca pentru Dumnezeu.
Buuuuuuuun până aici. Sună frumos de tot.
Maică! Mi-e ruşine să stau goală în faţa lui Dumnezeu, cu 25 de ani trăiţi şi fără nici un talant în plus... E o ruşine bună facerea asta de planuri sau doar îmi fac o fustiţă de frunze? Şi de ce vă întreb pe dumneavoastră?
Cineva
Da, copila mea
Nu mai ai nici o scuză ca să fii nimeni, pentru că Cineva te iubeşte şi ţi-a dat chipul Lui şi-ţi dă putere să devii ca El!
Da, e cum spui: şi curvia tot relaţie umană este şi în ea putem iubi sau trăda după legile căzute ale firii. Tu ai ales iubirea, fie şi căzută. El trădarea. Amândoi suferiţi, mai mult sau mai puţin conştient. Dar tu ai ales iertarea şi ieşirea din blestemul iubirii căzute! Tu ai ales intrarea în bucuria vindecării în Cel ce Este Iubire şi tu poţi să mărturiseşti limpede şi sănătos: NU MAI SUNT NEFERICITĂ. Tu, acum te naşti din nou prin pocăinţa ta. Să ne rugăm ca şi el să iasă din capcana vrăjmaşului şi să-şi salveze sufletul ca să nu se zbată în veci în ceata trădătorilor. Iertarea ta îi va fi de mare folos pe calea pocăinţei şi aşa vei dovedi Domnului că a fost iubire şi nu doar păcat.
Dar acum, eu în faţa ta mă plec, îţi mulţumesc şi te îmbrăţişez încurajându-te să stai aşa cum eşti în faţa lui Dumnezeu. Te îmbrăţişez şi mă minunez de dragostea cu care te acoperă Domnul cu haina milostivirii Lui, cum te spală în Taina pocăinţei (Sfânta Spovedanie) şi cât de frumos vei fi îmbrăcată cu haina bucuriei de îndată ce te vei îmbrăca şi cu haina iertării şi binecuvântării şi-ţi vei rândui viaţa în Sfânta rânduială a Bisericii!
Da, vei avea o meserie prin care să dai slavă lui Dumnezeu cu plăcere şi drag şi să te mântuieşti slujindu-l pe aproapele cu dragoste, indiferent de vremurile pe care le vom trăi. Domnul e cu noi, în noi, lumea nu poate să ne facă nimic dacă fugim de capcanele iluziilor ei!
Cu drag, recunoştinţă şi admiraţie,
M. Siluana