Doamne ajută!
Am îndrăznit să va scriu, deşi ştiu că sunteţi foarte ocupată. Nu este vorba despre nici o problemă personală, ci mai degrabă despre o chestiune oarecum teologică. Într-una din cărţile sale, Părintele Cleopa afirmă că animalele nu au minte, după cum spune şi Duhul Sfânt la Psaltire: "Alăturatu-s-a cu dobitoacele cele fără de minte...". Trebuie să fac un proiect la psihologie pentru mâine, în care să argumentez că trăsătura definitorie a omului este gândirea şi trebuie totodată să demonstrez că numai omul este capabil de aşa ceva. Problema este că foarte mulţi nu sunt de aceasta părere. Eu mă încred în ceea ce spune Psaltirea şi ştiu că e aşa, dar trebuie să aduc şi argumente ştiinţifice să demonstrez asta, şi nu le ştiu ! Din păcate, nu pot să scriu în proiectul de la psihologie despre Duhul Sfânt, pentru că profesoara s-ar supăra văzând că mă îndrept spre teologie, şi în acelaşi timp vreau să afirm adevărul pe care nimeni nu îl crede. Ce să fac? Aţi putea să mă ajutaţi într-un fel? Ştiu că "problema" mea este insignifiantă, în comparaţie cu frământările altora, dar am îndrăznit totuşi să vă cer ajutorul...
Iertaţi-mă şi rugaţi-vă şi pentru mine, păcătoasa.
Alexandra
Draga mea Alexandra
Te îmbrăţişez şi mă bucur că ai preocupări şi lecturi atât de profunde! Mulţumesc! Fetiţa mea dragă, animalele au şi ele inteligenţă, ba unele chiar mai mare decât a oamenilor, sau cel puţin a unora dintre noi! Când Părinţii spun că nu au minte, se referă la componenta minţii specifică omului. Numai omul are un adânc, are un înalt al minţii, numit nous în greacă şi tradus prin minte, sau duh în română. Aşadar, acel adânc nu este mintea raţională, care, de altfel, e o lucrare a minţii, şi nici capacitatea de a face sinteze, de a memora, de a alege variante favorabile interesului sau nevoii făpturi inteligente. Ci de acea capacitate de a intra în relaţie cu Dumnezeu, de a primi şi "percepe" gândul lui Dumnezeu, înţelesurile dumnezeieşti, energia Lui necreată, harul. Această componentă a sufletului uman este ceea ce îl deosebeşte de animal, deşi această deosebire face ca şi celelalte componente ale fiinţei umane să fie calitativ diferite de cele ale celorlalte făpturi cu suflet: animale şi plante! Omul este singura făptură care are suflet viu, adică suflet în care e cuprinsă suflarea de viaţă a lui Dumnezeu în El! Chiar dacă omul întrerupe legătura, se rupe de Dumnezeu şi nu mai "comunică", refuză venirea harului, "pecetea" rămâne, puterea aceea specifică sufletului şi minţii lui nu dispare. Ea doar se va "alimenta", parazitând celelalte puteri ale sufletului...
Nu ştiu dacă are sens pentru tine ce-ţi spun. Cred că ar trebui să o iei metodic, să-ţi explic mai clar taina omului în Învăţătura Bisericii, dar timpul nu-mi permite. Poţi însă căuta pe Internet despre antropologia creştin-ortodoxă şi poate vei găsi.
Poate te pot ajuta prietenii sitului nostru!
Te îmbrăţişez cu drag şi respect,
M. Siluana