Stau lângă fereastră şi simt cum soarele îmi zâmbeşte timid printre ramurile copacilor. Îi zâmbesc şi eu cu toată inima şi mă uit mai sus, închid ochii şi spun: Îţi mulţumesc din suflet! Doar atât. Îţi dau slavă pentru floarea rară pe care mi-ai dăruit-o. Pentru Prietenie.
Un gând bun pentru toţi prietenii mei şi un Acatist de mulţumire Domnului, care mi-a trimis prieteni care să mă asculte, să mă lumineze, să îmi smulgă un zâmbet, să îmi şteargă o lacrimă şi să mă iubească aşa cum sunt. Prieteni cu care să merg la biserică, în pelerinaje, la conferinţe.
Prietenii sunt oglinzi ale sufletului, camarazi de război.
O rugăciune pentru fiecare şi veşnică recunoştinţă!
P.S: un gând izvorât prin "Meşteşugul bucuriei".
Alexia
Să dăruim un gând de rugăciune
Bucuria ta, Alexia, să crească şi să se răspândească peste tot şi, mai ales, în inimile celor îndureraţi la această oră. Să dăruim un gând de rugăciune celor care nu au în preajma lor prieteni care să le fie camarazi de război!
Domnul să te însoţească şi să-I simiţi prezenţa pe Cale, ca să nu te tulburi când te vei simţi singură din cauza intensităţii durerilor pe care viaţa ni le scoate în cale.
Această bucurie să transforme orice viitoare durere într-o naştere la mai departe pe Calea Bucuriei sfinte!
Cu drag şi recunoştinţă,
M. Siluana