Sunt foarte derutată, Maică! Prima dată când v-am scris a fost pentru prietena mea care se presupunea că a rămas însărcinată. Îmi doresc enorm să fiu alături de Dumnezeu cu sufletul şi încerc din răsputeri, numai că lupta e atât de grea uneori datorită ispitelor. Am 19 ani, anul acesta termin liceul şi am un prieten care stă în alt oraş. Amândoi încercăm să urmăm calea cea dreaptă şi vrem să ne căsătorim, numai că eu am mari îndoieli. Înainte de a fi cu el, avea patima beţiei, a desfrâului, acum e altul. Avem chiar duhovnic, dar mă tem ca trecutul să nu revină asupra lui la un moment dat. Am uneori atacuri nervoase şi îl judec pentru că tatăl meu are şi acum probleme cu alcoolul şi îmi amintesc cu durere că nici o sărbătoare nu a fost liniştită, ceea ce mă doare enorm. Nu vreau să se întâmple aşa şi cu el, coincidenţa este că el lucrează în armată, domeniu în care a lucrat şi tata. Cum aş putea să găsesc un echilibru, ce să fac? Să urmez facultatea acolo unde îmi doresc sau să rămân lângă el... cu toate că îmi doresc enorm de mult familie, copilaşi.
E vorba de partea practică pe care o impune viaţa, la care ne supunem singuri şi de partea spirituală care este atât de mult criticată! E vorba de faptul că unii mă îndeamnă să fac carieră, să lupt pentru asta. Vreau, dar nu cred că acolo e fericirea!!! Dumnezeu nu stă in modernitate! Îl iubesc pe prietenul meu, dar sunt nesigură. Singurul lucru pe care mi-l doresc cu adevărat este să rămân cu Dumnezeu.
Eu sunt din Tecuci, judeţul Galaţi, dar aş vrea să fiu la curent cu tot ce faceţi, să particip, măcar prin intermediul internetului. Poate dacă binevoiţi să îmi daţi câteva id-uri ale unor oameni credincioşi cu care să pot vorbi, să fim unii lângă alţii. Am nevoie de prieteni de genul acesta, am nevoie de dumneavoastră!
Drumul e greu, dar Domnul e cu noi! Vă iubesc mult, aştept răspunsul cu nerăbdare când binevoiţi!
Doamne ajută!!!
B. M.
Draga mea fetiţă
Te rog să mergi şi să-ţi faci studiile şi să te pregăteşti serios pentru viaţa ta. Acum nu e momentul să te căsătoreşti şi nici să iubeşti cu trupul. Dacă vrei cu adevărat să fii fericită, intră în relaţie vie şi adevărată cu Domnul, şi El te va învăţa cum să ajungi la Bucuria după care tânjeşte sufletul tău. Acceptă că vârsta ta e vârsta idealurilor, dar că idealurile acum sunt mai mult iluzii care atrag după ele deziluzii care produc mari suferinţe. Dacă vrei să nu suferi alege-ţi un ideal sfânt, realizabil şi realist. Numai idealul sfinţeniei în Hristos este realist. Restul sunt iluzii pentru că fericirea şi bucuria nu pot fi obţinute decât de la Dumnezeu în Fiul Său, Mântuitorul nostru.
După puţinul pe care mi-l spui în mesaj, ai destule răni în sufletul tău şi ai mare nevoie să înveţi să ieşi din "blestemul" familiei. Atenţie, acest "blestem", această moştenire grea a neamului tău, te împinge să-l duci mai departe, îndrăgostindu-te de un băiat care făgăduieşte să facă asta. Acum s-a lăsat, acum e bine, dar când vor veni necazurile vieţii nu ştii dacă nu va apela iarăşi la mângâierile alcoolului. Lasă-i timp să se vindece, să crească duhovniceşte, să devină liber de acea dependenţă. Lasă-ţi timp să-ţi vindeci sufletul de rănile co-dependenţei. Învaţă să ierţi, învaţă să iubeşti în Hristos.
Cred că de mare folos ţi-ar fi seminarul cu iertarea. Când vei avea timp şi energie pentru asta, te aştept cu drag.
Fii binecuvântată şi înţeleaptă,
Cu drag ,
M. Siluana