Sărut mâna, Maică Siluana,
Nu ştiu dacă ar putea fi de folos cuiva. Puteţi să trimiteţi pe site dacă doriţi, chiar cu numele meu, pentru că nu cred că dragul meu coleg o să ajungă să-l citească vreodată. Ar fi un lucru mare dacă o fată naivă ca şi mine ar citi pe site prin ce am trecut eu şi s-ar trezi la realitate. Sau poate cineva o să citească şi o să spună cum am putut să fiu atât de naivă! Şi o să mă judece.
Pentru mine au fost cuvinte dragi pe care le-am purtat în suflet şi uneori îmi strângeam mâna pumn să simt degetele şi unghiile, ca să îmi dau seama că ceea ce trăiesc e aievea şi nu e o părere, nu e vis. Da, ce mi-a spus el a fost cu sinceritate, nu minţea. Şi apoi a urmat o altă realitate, dură şi năucitoare. Dacă ar ajuta pe cineva, eu m-aş bucura. Dar nu ştiu asta.
Maică Siluana faceţi cum doriţi dumneavoastră, cum credeţi că e mai bine.
Eu am ţinut multă vreme la el, şi după ce mi-a zis să nu mai fim împreună. Şi am crezut că va reveni asupra hotărârii sale, şi totul va fi bine. Mi-a căzut părul foarte tare în vremea aceea. Şi nu mă puteam opri din plâns. În acel timp v-am scris şi am început seminarul şi pentru asta Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-aţi primit şi că mă ajutaţi atât de mult. Şi m-am rugat pentru el. L-am trecut aşa cum tare frumos aţi spus "pe targă" la pomelnic, în faţa lui Dumnezeu. Merge rar la biserică. Am dat la biserică pentru el să fie pomenit la 40 de Sfinte Liturghii. Mă rog să-i dea Dumnezeu linişte şi pace sufletească. Mai mult eu nu ştiu cum să-l ajut.
Eu acum sunt mult mai liniştită. Şi râd şi zâmbesc şi mă simt tare bine. Nu îmi mai cade părul. Dorm liniştită, nu mai am insomnii. Acum simt milă pentru el. E un suflet neliniştit, neîmpăcat, chinuit, pe care am avut naivitatea să cred că îl pot ajuta. Şi o să mă rog în continuare pentru el. Odată am visat că mă loveşte cu ură, şi de două ori am visat că e fratele meu. Nu sunt o persoana care crede în vise, dar l-am simţit ca un frate. Într-o zi nu m-am rugat ca de obicei pentru el şi am simţit că nu am făcut ceva în ziua respectivă, lipsea ceva ce trebuia să fac. Şi mi-am amintit, m-am rugat şi a fost bine.
M-am crezut puternică, de neînvins. Şi am învăţat că sunt vulnerabilă.
Dumnezeu să vă ajute şi să vă dăruiască sănătate.
Cu mult drag, Nico
Mulţumesc mult, mult, Nico!
Eu am convingerea că "mesajele" redate de tine în tema sesiunii 6 a Seminarului vor fi de mare folos, multora. Iar de vor fi şi din cei care te vor "judeca", cum spui, să ştii că şi aceia vor avea folos atunci când, inevitabil, vor cădea în vreo durere asemănătoare şi nu vor şti cum să facă din ea o durere de naştere la o noua viaţă şi nu o sursă de depresie şi moarte sufletească...
Te îmbrăţişez şi-ţi mulţumesc mult!
Maica Siluana
Fragment din tema făcută de un copil rănit de alt copil la Sesiunea 6 a Seminarului "Să ne vindecăm iertând":
O agresiune psihică:
Mi-e greu să mă împac cu persoana respectivă pentru că nu e accesibilă. Mi-e greu să mă împac nu neapărat cu persoana respectivă, ci mai degrabă cu mine însămi pentru că am crezut în nişte cuvinte. Am crezut pentru că am dorit să cred. Am crezut în ele pentru că mi-au dat un sentiment de fericire cum nu credeam ca voi simţi vreodată. Linişte. A fost şi mândrie.
Am crezut în cuvinte ca:
* eşti cea mai drăgălaşă persoană şi mă bucur tare mult că te-am întâlnit
* m-am simţit bine cu tine, simt că mă pot manifesta liber, fără să mă forţez ca să fie bine
* tu eşti sufletul meu pereche
* tu te-ai născut ca să fi a mea
* mai vrei să mergi cu mine până la capătul lumii?
* ai putea trăi cu mine chiar dacă o să o ducem mai greu financiar?
* ce bine ar să te fac mică şi să te pun în buzunar, să te duc acasă şi să te pun pe bibliotecă şi să mă uit la tine, să mă faci să fiu vesel
* ce ai spune tu să te iau acasă şi împreună cu mama mea să fim fericiţi ?
* e cea mai trainică relaţie
* văd că îmi eşti alături, că eşti cu mine, că stai şi suferi alături de mine, că mă suporţi cu toate ieşirile mele
Pe urmă au fost încercări (din partea mamei lui şi din exterior). Şi au fost cuvinte ca:
o nu mai spune că mă iubeşti. Mă sufoci, aşa cum face tatăl tău cu tine
o tu nu ştii să iubeşti. Iubirea vine în timp, după mai multe luni, după un an chiar.
o tu ştii că eu ţin la tine şi uneori te iubesc, dar nu iţi spun lucrurile astea, prefer să iţi arăt asta.
o să-ţi fie ruşine, tu nu ştii cât am suferit eu!
o nu mai vreau să fim împreună, să nu mai zică nimeni nimic; tot am stat şi m-am gândit şi aşa e cel mai bine.
o vorbim doar ce ţine de serviciu, în rest nu mă interesează
o mi-e dor să râdem şi să povestim cum făceam cândva
o mi-e dor de plimbările prin oraş, de asta mi-e cel mai dor; nu se mai poate asta (pentru că de 2 luni mă văd cu cineva şi nu e corect)
o şi indiferenţa reciprocă nu ne caracterizează pe noi
o ştii ceva? Eu nu mă duc nicăieri CU TINE. Ce o să vezi tu la muzeu, ce o să înţelegi? Numai ce vrei!
o de pe ce planetă eşti? Te-am rugat un singur lucru şi tu mereu faci mai mult decât te-am rugat.
o tu să nu-mi vorbeşti pe tonul ăsta, ai înţeles? Am avut prea multă răbdare cu tine! Fără abordări şi sms.
Şi nu a mai fost mândrie, ci smerenie