Dragă Maică,
Am început să fiu din ce în ce mai atentă la puterea pe care o are plăcerea victimizării. Și la cum mă trage înapoi. Adică cum îmi vine să mă retrag și să îmi plâng de milă împroșcând în dreapta și în stânga și spunând „nu pot”, „e vina lor că mă fac să sufăr”. Vezi-i Doamne! Cred că și altă distorsiune a minții mele este credința că pentru a fi iubită trebuie să sufăr și mă întreb dacă sentimentul meu de singurătate nu e cumva provocat pentru a suferi mai mult și a merita dragostea Domnului. Am considerat întotdeauna că cei care suferă sunt mai speciali. Știți, Maică, eu cel mai mult invidiez oamenii care suferă și care pot să poarte dureri. Mi se par mai adânci.
Vă îmbrățișez cu mai multă nădejde,
Aa
Draga mea Copilă,
Oare îți dai seama ce lucrare puternică a harului te-a ajutat să vezi asta și să alegi să te schimbi? E minunat!
Deja ai făcut jumătate din calea vindecării! Acum vor veni acele bucurii adânci ale așezării corecte și demne în fața Domnului și multe vom învăța de la tine. Nu oricine are curajul să vorbească despre aceste descoperiri și asta e o barieră serioasă în calea Bucuriei.
Te aștept mai departe cu drag și încredere,
Maica Siluana