Prea Cuvioasă maică, sunt în căutarea mai multor răspunsuri şi nu am linişte sufletească! Nu mai am linişte, nu ştiu cum să mă reabilitez. M-am depărtat de biserică, de cele sfinte şi de Dumnezeu cu toate acestea. Vreau să-mi revin ca să fiu ca înainte, mai veselă, mai plină de viaţă! Sunt mereu gânditoare, nu-mi găsesc liniştea nici în biserică, sunt mereu agitată, stare care ştiu că este de la păcate. Cu toate că mă mărturisesc... liniştea se adăposteşte în suflet pentru puţin şi pe urmă dispare, revenind la poziţia iniţială. Vreau să fiu iar fata care eram, dar încet, încet mă depărtez de persoana mea şi... am stări când plâng din cauza celor petrecute şi că nu am linişte. Tristeţea ştiu că e din cauza păcatelor... dar nu găsesc o cale.
Vă rog mult să mă ajutaţi şi să-mi luminaţi calea spre linişte sufletească şi spre cele duhovniceşti!
Vă rog să mă iertaţi!
Izza
Draga mea Izabela
Se pare că eşti în pragul uni nevroze depresive... Dar pentru că duci o luptă cu aceste realităţi dureroase ale vieţii tale, cred că eşti doar în pericol să cazi în aşa ceva! Dar, oricum ar fi, partea bună a acestei situaţii este că tu vrei să revii la viaţă şi că deja duci o luptă cu păcatele pe care le consideri responsabile de situaţia ta. Iată începutul. Faptul că te spovedeşti şi că dobândeşti astfel şi linişte sufletească, este cel de al doilea pas pe care l-ai făcut. Acum urmează să înveţi să dansezi în aceste noi condiţii. Pentru tine, revenirea la "fata care erai" nu mai este posibilă! Această dorinţă este ca o muzică pe care nimeni nu poate dansa! De fapt, pentru nimeni nu e posibilă nici un fel de revenire le cel ce era. Singura noastră şansă este să ne împărtăşim de "Cel Ce Este" şi să vedem că El este Bun, că El este Adevărul, că El este Viaţa!
Şi vom vedea că este Bun când Îi vom arăta toate rănile şi neputinţele şi ruşinile noastre şi-L vom ruga să ridice tot păcatul de la noi şi vom vedea că ele sunt nimic pentru El şi că, din acest "nimic" face cu noi un om nou! Ce e posibil cu mila şi harul lui Dumnezeu, este o schimbare a prezentului şi o devenire viitoare care începe acum. O cale uşoară de a trăi asta este iertarea, iar învăţarea ei, ca lucrare divino-umană şi nu aşa cum este ea în capul nostru, o poţi învăţa prin seminarul nostru "Să ne vindecăm iertând".
Şi vom vedea că El este adevărul dacă vom asculta doar vocea Lui şi vom împlini cuvintele Lui, fără să credem şi să facem ce ne sugerează vocile parazite, acuzatoare, mincinoase...
Şi vom vedea că El este viaţa noastră când, într-o dimineaţă te vei trezi şi vei privi cu uimire tot ce se vede, vei respira cu recunoştinţă fiecare gură de aer, vei accepta tot ce ti se întâmplă binecuvântând şi căutând sensul ascuns al acestora.
Atunci vei descoperi că tu ai un singur dor, deşi ai o mulţime de dorinţe mari şi mici şi că dorul tău poate fi hrănit numai de şi cu Dumnezeu. Vei descoperi că surogatele de dumnezeu sunt otrăvuri. Vei descoperi că Dumnezeu e altfel decât era în capul tău. Vei cunoaşte un Dumnezeu Viu şi Mare, Care, pentru tine şi pentru mine şi pentru fiecare dintre noi, S-a făcut mic, mic, mic, atât de mic încât să încapă în linguriţă şi în gura ta ca tu să-L guşti, să-L mănânci, să-L cunoşti şi să-L recunoşti apoi în toate cele mari şi mici făcute pentru desfătarea ta în El!
Spor la lucru, fii harnică şi nu te împiedica pe Cale! Împărăţia se ia cu sila!
Dumnezeu să te binecuvânteze şi să te lumineze cu harul Lui!
Maica Siluana