Mântuirea strict personală

Versiune tiparTrimite unui prieten

Mântuirea strict personală

Căldură mare! Încă ne rugăm de o răcoare -

Şi un pahar de apă ar fi bun - Da, minerală!

Aer condiţionat, nu ar fi rău! Şi la picioare

O baie cu masaj la tălpi - Dă, Doamne Mare!

Căldură mare! Luaţi, săraci ai lumii, şi gustaţi:

Şi Coca-Cola, şi-alte băuturi răcoritoare!

Că bune sunt! A! N-aveţi bani? Atunci, răbdaţi,

Că sfântă e asceza-n vremi caniculare!

Căldură mare! Să slujim, monşer!

Un gât de apă rece, oare, n-ar fi bună?

Dar s-o împarţi, mărinimos, cu cei ce-ţi cer,

Altminteri o să pierzi, a celor sfinţi, cunună!

Căldură mare! Iarnă, de ar fi,

Ce bine ne-ar mai prinde ea în casă!

Să ne imaginăm că este frig, şi vom trăi

Canicula, ca pe o vreme prea geroasă!

Căldură mare! Încă ne rugăm

Mai mică robinetul cel ceresc să ne-o răsfire,

Deşi eu cred că el ne-nvaţă tainic din căldură să cedăm -

Căldură mare! Doamne, parcă-mi ies din pori!

Atunci o voce călduroasă se-auzi din nori:

"O, fiule, oricât de cald ar fi, să nu-ţi ieşi din iubire!"

(Smerit, am transpirat şi mai transpir şi-acum,

Cu gândul la strict personala mântuire... )

Cu închinare şi smerită plecăciune,

Şi mulţumire pentru rugăciune,

Jianu Liviu-Florian

Îl rog pe Domnul să ne ajute să înţelegem glasul Lui din adâncul conştiinţei şi să ne gândim, cum ne spune poetul, la mântuirea noastră strict personală, adică, strict legată de calitatea relaţiilor cu El şi cu cei din jurul nostru în iubirea Lui!

Cu dragoste în Domnul,

M. Siluana