Arme care nu ucid: postul și rugăciunea

 
00:00

Conferință 26 martie 2013 Arme care nu ucid: postul si rugaciunea

Terenul luptei duhovnicești: creația.
Dumnezeu le-a făcut pe toate bune foarte.
Ce loc are răul, atunci?
Relația dintre lumea creată și Dumnezeu este energetică.

Răul este o boală a binelui. Este alegerea îngerilor și a oamenilor de a se spune Nu harului îndumnezeitor, de a se împotrivi Darului lui Dumnezeu.

Îngerul a căzut prin mândrie, omul a căzut prin înșelare.

Păcatul este refuzul darului lui Dumnezeu, este moarte.

Păcatul strămoșesc: moriciunea mea, carnea mea care nu poate face voia lui Dumnezeu.
Prima arma împotriva păcatului: acceptarea faptului ca în mine este neputința de a face binele și să multumim lui Dumnezeu.
Câmpul firii mele este bolnav.

Prin botez păcatul stramoșesc este omorât, în sensul că nu mai sunt neputincioasă în a mă conecta la Har.
Botezul însă nu e magic.
Legea păcatului este încă în trupul meu. Viața care vine de la părinții mei este viața morții din trup.

Prima lucrare a Domnului în mine e întruparea Lui în carnea și trupul meu.

Apoi moartea poftelor mele. Hristos vine și moare împreună cu mine.

Apoi vine Învierea.
Toate astea se lucrează în mine.

Lupta mea este una pentru viață.

Scopul postului: flămânzirea, adică aducerea aminte în conștiință a faptului că sunt slab și neputincios. Flămânzirea prin post mă aduce în starea de slăbiciune. În această stare ispititorul vine și-mi aduce soluții.
Nici nu e nevoie să insiste foarte mult pt că în trupul păcatului nostru sunt multe mecanisme de obținere a stării de bine.

Mântuitorul respinge ispita și aduce și soluția: tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu: iubește, iartă, mănâncă Trupul meu. Să mă hrănesc cu aceste soluții: cu binecuvântarea, cu iubirea, eu mestec astea și mă deschid lucrării lui Dumnezeu.

Rugăciunea ca armă

Rugaciunea legată de post este cea în care ne apărăm de lucrarea dracilor care fac din noi ceea ce vor ei. Postesc de împrejurările care mă duc în ispită.

În lupta cu gândurile, rugăciunea este arma. Îl chem pe Dumnezeu și El lucrează lupta.

O ultimă armă este rugăciune ca rabdare și contemplare. Sunt atent la stările mele și i le arăt lui Dumnezeu nu sunt atent să nu mai am stări.
Orice vine eu accept și îi arăt lui Dumnezeu.
Ca să pot să lupt împotriva gândului îndur umilința în trup. Privesc ce e în mine și privind-o nu mă mai identific cu asta. Îl chem pe Dumnezeu în asta.
Iți pui pofta în cui și o contempli.
Dar apoi vine furia... Ca ... Această furie o rabd.

Copiați codul în site-ul dumneavoastră.

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar