Învăţătoarea venea pe la fiecare şi ne dădea zdravăn la toţi cu muchia riglei

Versiune tiparTrimite unui prieten

Eram în primele clase primare. Țin minte drumul la școală de fiecare zi. Începeam la ora șapte dimineața. Mama îmi făcea codițele, căci aveam părul lung, și apoi porneam către școală, cu ea de mânuță. Mă durea tare talpa piciorului, întrucât îmi apăruse o bătătură foarte extinsă, adâncă și chinuitoare, care nu ceda la tratament. De orele petrecute la școală nu-mi aduc aminte aproape nimic, iar asta mi se pare extrem de ciudat, întrucât eu am - în general - o memorie bună, iar în plus, îmi amintesc foarte multe întâmplări din acea perioadă a vieții, ori de dinainte, însă de la școală nu am decât două amintiri vagi...
Într-una din ele am imaginea sălii de clasă, în care nu știu din ce motiv, învățătoarea mea ne punea pe toți să stăm cu palmele întinse la marginea băncii iar ea venea pe la fiecare și ne dădea zdravăn la toți, cu muchia riglei.
În cealaltă amintire, învățătoarea mea - aflată la intrarea în cancelarie - își zguduia tare copilașul (care avea vreo doi anișori), iar la plânsetele lui, îi răspundea dându-i cu palmele în cap. M-am uitat lung, cu uimire... și mi-a fost atât de milă... Fețișoara lui chinuită, moțurile căciuliței cum se zbuciumau în toate direcțiile, lacrimile și plânsul lui neajutorat m-au impresionat mult... Cam atât îmi pot aminti din perioada de stat efectiv la școală, în rest, mintea mea abundând de amintiri extrașcolare.
Ct

E cumva firesc să nu-ți aduci aminte lucruri atât de dureroase și schiloditoare pentru un copil. Această uitare a fost mecanismul tău de apărare, ca să poți trăi mai departe.
Iar bătătura din talpă nu a fost decât un strigăt al trupușorului tău de copil că nu vrei să mai mergi acolo unde erai abuzată și chinuită!
Slavă Domnului că părinții te-au transferat, dar câtă milă îmi e de ceilalți copii!

Iată de ce, copii dragi, vă rog să aveți curajul să spargeți tăcerea și să spuneți părinților orice abuz de la școală, nu ca să vă răzbunați, ci ca să vă apărați și să creșteți frumos, și să salvați și sufletele chinuite ale învățătorilor abuzatori. Frica îi poate opri din acest fel de a vă chinui! Dar să vă și rugați pentru ei!
Cu dragoste, rugăciune și încrederea că veți alege să folosiți ajutorul lui Dumnezeu pentru a nu deveni și voi abuzatori pentru că ați fost abuzați,
Maica Siluana