Voi rămâne așezată în șezlongul meu confortabil

Versiune tiparTrimite unui prieten

Preascumpă Măicuță!

Nu v-am scris mai devreme pentru că am fost atât de uimită de ispravă de care am dat dovadă, încât mi s-a blocat mintea și întreg trupul de șocul primit... Și, pe de altă parte, chiar eu sunt cea care militez pentru a fi lăsate lucrurile acolo unde sunt și așa cum sunt, fără comentarii inutile...

Nici măcar împărtășirea durerii sfinției voastre și a părintelui Necula nu m-a mișcât îndeajuns pentru a ieși din acea stare în care am rămas blocată și în oarecare măsură m-am și bucurat, crezând că voi tăcea în sfârșit și voi termina cu comentariile fără număr, precum procedez de obicei... Mi-am explicat răspicat că ar fi fost perfect dacă nu eram din nou Cain și să am așteptări, și am încercat să văd ce am eu de învățat din această poveste... Și din discuțiile avute cu semenii mei am înțeles cât de limitată am fost până acum... Orice prelucram, mă limitam întotdeauna la perspectiva a minim doi oameni... Toată lumea vorbește de partea plină și partea goală a paharului...

Ei, acum am înțeles că perspectivele sunt în funcție de numărul privitorilor, mai precis, câtă frunză, câtă iarbă... E bine de știut!

Tânguindu-mă astfel, mi-am spus că pot îngropa definitiv povestea asta și să-mi văd de viață mai departe... dar resemnarea mea a ținut doar până în momentul în care am văzut că s-a găsit principalul vinovat, în persoana Patriarhului României, cerându-i-se chiar demisia!!! Aceasta a fost picătura care m-a trezit din somnul ignoranței, văzând cum, de data asta poporul român chiar a vândut sânge nevinovat!! Și de-aici am dedus că a doua venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos nu va mai cauza nicio problemă omenirii și în niciun caz nu va mai fi în pericolul de a fi răstignit a doua oară! Și asta pentru faptul că nimeni nu va fi obligat să-L urmeze, atâta timp cât se vor găsi niște posturi de televiziune care să-L filmeze, iar noi Îl vom putea urmări în direct, de-acasă, din fotoliile noastre confortabile, mâncând semințe și consumând bere, scuipând ecranul televizorului în cazul în care ne lezează cu ceva, sau chiar aruncând televizorul pe geam, știind că ne putem procura altul, prin credit doar cu buletinul! Îl vom putea huidui sau admira după caz, dar nu vom ieși din confortul nostru, iar lașitatea de care dăm dovadă nu ne va permite să-I facem vreun rău... De ce să ne punem cu Dumnezeu, atâta timp cât ne demonstrăm bărbăția și puterea prin violarea și abuzul asupra copiilor, femeilor, fără să fim nevoiți să ieșim măcar din casă?!?

La final, vom trage concluzii câtă frunză, câtă iarbă, Îi vom cere demisia găsindu-L vinovat pentru jigniri aduse poporului, Îl vom soma politicos să se retragă din peisaj și poate vom găsi un alt dumnezeu, mai cool, pe care, la fel, îl vom demite în cazul în care nu vom găsi alt ispășitor pentru greșelile noastre...

Dacă până mai ieri păcatul primordial al omenirii a fost mândria, iată că acum predomină lenea și ignoranța! Vino,Doamne!!! Curaj!!!

S-a ajuns la concluzia că referendumul a fost un eșec - și inițial m-a deranjat asta, dar prelucrând mai atent problema, m-am simțit obligată să recunosc acest fapt... Așa este! A fost, într-adevăr, un eșec, dar eșecul celor care nu au participat la referendum, oricare ar fi fost motivul lor! Esențialul este că se țin stâlpi ai bisericii, ne alungă pe noi din preajma lor și își denigrează conducătorii în toată vremea, de-acasă, din fotoliile lor confortabile, mâncând semințe, consumând bere și scuipând ecranul televizorului, auto-intitulându-se „oastea Domnului”!!!

A nu se interpreta că, participând la vot, mă simt îndreptățită să fac aceste comentarii!!!

Sfinția voastră ați argumentat că acum s-a făcut cernerea... și îndrăznesc să vă spun că nu pot digera sub nicio formă explicația asta, atâta timp cât cred cu tărie că aleșii Domnului vor fi aceia care nu știu să scrie, nici să citească, care n-au văzut în viața lor lumina unui bec (darămite televizorul, caloriferul, etc), care nu au atâta știință încât să judece, să scuipe și să ceară demisii în stânga și-n dreapta... care nu au ce să mănânce, care n-au băut în viața lor un suc sau mai mult, o bere, care n-au un adăpost asupra capului, adică cei săraci întru toate!!!

Dacă prin demisia Patriarhului s-ar rezolva acest fariseism notoriu, eu aș fi prima care s-ar urca pe cel mai înalt stâlp de electricitate în semn de protest și n-aș coborî de-acolo, până nu s-ar rezolva dilema asta, dar voi rămâne așezată în șezlongul meu confortabil și voi urmări în continuare acest circ ieftin, mâncând ciocolată și așteptând să facă alții totul în locul meu, inclusiv violența și abuzurile, de care nu sunt în stare nici din punct de vedere fizic, nici psihic...

Așadar, rămâne de văzut care este acea turmă mică, căreia i se adresează Mântuitorul nostru Iisus Hristos... Eu cu siguranță nu fac parte din ea!!!

Iartă-mă ,Doamne!!!

Nu vă mai îmbrățișez și nu vă mai sărut mânuțele frânte, pentru că nu sunt demnă de munca, truda, iubirea și atenția sfinției voastre!!!

Iertați-mă, Măicuța mea frumoasă, prețioasă și de Dumnezeu binecuvântată!

Cu dezamăgire și rușine,

Kati, micul leneș, ignorant, laș și fariseu...

Prin această dureroasă mărturisire ți-ai afirmat apartenența la mica turmă.

Da, Copila mea, fiecare lovitură are două aspecte: unul dureros și născător de plângere de milă și indignare în fața nedreptății lui Dumnezeu și celălalt o ocazie de trezire, de ieșire din carapacea deprinderilor somnambulești. Să fii atentă acum, Copila mea iubită, la durerea din inimioara ta și să-L chemi pe Domnul acolo. Așa vei afla că nașterea ta din nou nu s-a terminat. Și să nu uiți că nimic din ce ai dobândit până acum pe Cale nu ai pierdut.

Eu te îmbrățișez, îți sărut fruntea ta care ascunde atâtea chinuri și reflecții și mă rog pentru tine cu toată dragostea mea.

Cu dragoste și rugăciune,
Maica Siluana