Mărturie

Versiune tiparTrimite unui prieten

Cuvioasă maică,

Ascult cu multă bucurie conferințele cuvioșiei voastre. Acum am ascultat o conferință mai veche cu titlul „Despre bucurie”, și vă mărturisesc din viața mea cea ticăloasă, că până nu am ajuns să iert din suflet și curat pe cei care mi-au făcut rău (închipuit sau cu adevărat), nu am dobândit eliberarea și nu am gustat bucuria și fericirea lăuntrică, pe care numai Bunul Dumnezeu ți le poate da, bucurându-Se împreună cu tine.

Mare taină este iertarea. Nu degeaba Domnul nostru a spus-o în rugăciunea domnească. Este incredibilă eliberarea pe care o simți în suflet atunci când ierți cu adevărat, și așa cum bine spuneați, se înmoaie inima. Este o simțire dincolo de cuvinte. Ce frumos!

Cu ani în urmă, în căutările și în toată suferința mea, l-am descoperit pe părintele Rafail Noica. Un drag părinte care mi-a fost balsam pentru rănile sufletului. La părintele am auzit de Sfântul Siluan Athonitul și cum se ruga sfântul și cum a auzit cuvântul Domnului „Ține mintea în iad și nu deznădăjdui”. Și mă rugam „Doamne iadul este în mine, eu sunt în iad de vie, coboară-Te în sufletul meu și luminează-L. Tu poți, Doamne, că sunt a Ta. Tu m-ai făcut”. Oare care Ziditor nu poate reface zidirea Sa cea dărăpănată și stricată? Și Maica Domnului mi-a fost și îmi este mijlocitoare, ca o dragă Maică preaiubita.

Eu, maică dragă Siluana, mă simt bucuroasă și fericită, nu am cuvinte Domnului să-I mulțumesc pentru cum a lucrat în viața mea și cum, cu dragostea Sa cea nețărmurită, m-a scos la liman din vârtejul patimilor și al vieții mele plină de amărăciune, păcat și mizerie.

Da. Mare lucru este să conștientizăm că fără Dumnezeu nu putem fi cu adevărat fericiți și liberi. Și mai mare lucru este faptul să avem acest curaj să renunțăm la noi și să ne dăm pe noi înșine Domnului. Doar ai Lui suntem!

M.M.