Despre comorile cerești și frumusețile Raiului

Versiune tiparTrimite unui prieten

Bună ziua! Îmi doresc în primul rând să nu vă deranjez cu întrebările mele, dar de mult timp mă apăsă conștiința despre niște subiecte foarte importante pentru mine și aș  avea câteva întrebări. Aș fi foarte recunoscătoare dacă ați putea să îmi răspundeți.

1. Am citit că în Rai se pot adună palate în funcție de cât bine facem noi, dacă este așa pot să îmi adun palate cerești nenumărate? Dacă Da, cum pot face asta în viața mea pamântească? (Menționez că sunt căsătorită.)

2. Mai există în Rai acea garanție gen „al meu”, „al tău”?

3. Am citit în Viețile Sfinților despre cum și au adunat ei comori, dar în loc să mă bucur am căzut mai tare în deznădejde..

4. Dacă în Rai fiecare își ia răsplata după măsură lui duhovnicească, este cumva posibil ca unuia ajuns în Rai să îi pară rău că nu și-a adunat mai multe comori ca aproapele?

5. Cum pot lucra după voia Domnului și să fac milostenie și în străinătate fiind?

6. Adunarea acelor comori cerești are vreo legătură cu ce am eu pe pământ? Adică ca să-mi adun mai multe comori trebuie să renunț să iau ceva ce îmi place?

Vă mulțumesc mult și îmi cer iertare pentru întrebările astea multe și poate deranjante, dar chiar îmi doresc să știu răspunsul lor. Sărut mâna!

1. Da, în rai ne putem aduna palate cerești nenumărate. Și tu poți să ai multe astfel de palate fiind căsătorită. În primul rând, ori de câte ori îți tai voia renunțând la orgoliu în fața soțului tău, construiești un palat. Apoi, de câte ori îți jertfești plăcerea de a-ți spune părerea certându-te, alte palate. Apoi, când îți aduci aminte că harul primit la sfânta cununie este puterea dumnezeiască de a iubi dăruită ție și o folosești, îți împodobești palatele. Apoi, când îți iubești copiii, când îi slujești, când nu le impui să fie cum ți-ar plăcea ție, ci cum ar dori Dumnezeu, alte palate. Pe măsură ce vei lucra la zidirea acestor palate, Duhul Sfânt îți va mai arăta și alte metode de a-ți îmbogăți viața veșnică cu noi comori.

2. Din fericire, în rai nu va mai exista al meu și al tău pentru că vom fi mai mult decât fericiți cu ce e al nostru. Mă tem însă că această „garanție” va continua în inima celor care vor alege iadul.

3. Când ai căzut în deznădejde pentru fericirea sfinților, ți-ai dărâmat câteva palate din cer. Multe palate zidim bucurându-ne pentru cei care au biruințe duhovnicești și apelând la rugăciunile lor ca să nu ne prăpădim. Să ții minte, Copila mea, că deznădejdea este un mare păcat, ne întunecă mintea, ne distruge creativitatea și ne permite să fim puturoși fără mustrări de conștiință. Aici mai ai de descoperit că a fi sfânt nu înseamnă neapărat să faci lucruri mari, ci să faci tot ce ai de făcut cu Duhul Sfânt, cu dragoste, rugăciune, dăruire de sine, jertfă și dăruire pentru tot ce e bun și frumos. Când speli vasele, când calci rufe, când faci mâncare, trăiești tot atâtea ocazii de a fi sfântă. Depinde în ce duh faci toate astea. Duhul Sfânt fie cu tine!

4. În rai, Copila mea, nu va mai fi invidia generată de comparație. Starea noastră va fi de plenitudine, de fericire deplină. Totul e ca noi să ne ocupăm să ne umplem vasul inimii noastre oricât ar fi de mic. Un părinte spunea că deosebirea dintre un degetar plin și un butoi aproape gol, e în favoarea degetarului.

5. Milostenia, Copila mea, este tot ceea ce facem când inima noastră este plină de milă. Nu mila condescendentă, ci mila iubitoare, compătimitoare pe care ne-o dă Dumnezeu când facem voia Lui. Cerând această milă de la Dumnezeu și cultivând-o, vom descopri modalități potrivite cu starea și locul nostru de a face milostenie și multă milă arătăm și când ne rugăm pentru cineva, când îl ascultăm fără să îl judecăm. Desigur, și când dăm din ale noastre. Sfântul Isaac Sirul spune că pentru cei săraci, cea mai mare milostenie este să-și taie voia proprie.

6. Aici, iată, te întâlnești cu Sfântul Isaac Sirul. Dacă atunci când îți place să-ți cumperi ceva, nu are acoperire în nevoile tale reale sau ale familiei tale, tăindu-ți voia, renunțând la cumpărătură, îți aduni comoară în cer. Plăcerea de dragul plăcerii este un mare păcat, Copila mea. Dar nu și plăcerea care urmează împlinirea nevoilor noastre firești. Acolo avem ocazia să mulțumim lui Dumnezeu, să prețuim lucrurile care ne împlinesc aceste nevoi și să nu fim risipitori.

Dumnezeu să te binecuvinteze și să te ajute pe calea pe care inima ta dorește să meargă!