Rugăciunea

Versiune tiparTrimite unui prieten

Măicuța mea dragă,

Copiii rup lucrurile să vadă din ce sunt făcute. Cel mai neascultător și caraghios copil al Cuvioșiei voastre a rupt în două „numele atât de spăimos” al bolii pe care - imaginația asta! - o bănuiește și din ultima silabă a bâlbâit azi o rugăciune pentru Maicuța Siluana:

Cer, cer(em) Bunule, pentru măicuța Siluana. Amin.

În frageda pruncie, la fel de caraghios ca și acum, însă atunci nevinovat, repetam cu convingere, fără să înțeleg toate „cuvintele”, vorbele din prima rugăciune: „Celmiteada Dumnezeu”. Chiar și așa, „îngerelumeu” bătea vesel din aripioare. Acum trei ani, la țară am auzit un băiețaș spunând cu serioziate „Doamne, Doamne, cerestată”. Iar Tatăl Ceresc a zâmbit peste noi incredibilul albastru al unui cer senin de vară.

Eu nu știu încă să mă rog. Recit rugăciuni. Citesc (în continuare pocind) rugăciuni. Torăiesc rugăciuni. Un canon... un paraclis... un psalm... Cu sila. Cu strâmtorare. Cu strâmtorarea omului vechi care nu vrea să moară și nu vrea să se roage. Cu disperarea celui care bate pasul pe loc. Cu încăpățânare de catâr. Nu am mai mult. Materialul clientului. Nu am decât defecte. Pun la lucru încăpățânarea și obrăznicia de a mă ruga așa cum îmi iese. Te rog, croiește Tu, cât mai frumos zdreanța asta veche și destrămată.

Nu am mai mult??? Nu am nimic!!! Îi spun atunci asta și Îi zic: Dă-mi!

„Rugăciunea te va învăța să te rogi.”

Și am dat în mintea copiilor. De ceva timp, în câte o zi, simt că o propoziție din prima rugăciune pe care noi toți am învățat-o, învățând să vorbim, e pentru mine arhisuficientă. Și simt că, într-o formă sau alta, și Cuvioșia voastră se roagă cam la fel. Îngerașul a devenit probabil Dulcele Iisus, Măicuța Domnului și/sau acei sfinți pe care-i simțim mai... speciali, dar cuvintele sunt exact aceleași.

„Totdeauna fii cu mine!”

Pentru Măicuța Siluana, după cum ne-a învățat:
Pentru rugăciunile mijlocitoare ale Sfântului Siluan, Mila Ta, Doamne. Voia Ta cea bună. Așa cum știi Tu. Amin.

Sărut cu caldă recunoștință, dreapta măicuței noastre, care spunându-mi „copilul meu drag” m-a ajutat să simt că și Tatăl Ceresc, atunci când îi spun Tată, se bucură să mă socotească printre copiii Lui.

Teodor

Mulțumesc mult pentru rugăciunea ta și pentru împărtășirea celor despre tine.

Mulțumesc pentru dragoste și pentru rugăciune. De multe ori, în momentele grele (care sunt, după terapia pe care o urmez, „crize de vindecare” și nu ravagiile bolii) vă simt prezența, vă simt rugăciunea și dragostea și-mi e mai ușor să accept ceea ce atunci mi se pare „o prelungire fără rost”.

Mulțumesc Teodor, vă mulțumesc tuturor celor care-mi arătați că rostul vieții mele nu e doar cel din „capul meu”!

Vă mulțumesc tuturor celor care, prin rugăciune, ați mijlocit pentru mine ca să am parte de o tot mai profundă coborâre la iadul din mine, unde Domnul e mai viu ca oriunde. E mai iubitor ca oricând. E mai milostiv decât am cunoscut până acum. Mult aș vrea să vă dau cele gustate de mine fără să treceți prin „vămile” respective, dar asta e rânduiala Domnului. Așa că, Îl voi ruga cu rugăciunea ta, Teodor drag: „Doamne, totdeauna fii cu noi!” adăugând: „și ajută-ne să fim și noi cu Tine!”

Cu dragoste și binecuvântare,

Maica SIluana