Oare cât ai suferit, suflete?

Versiune tiparTrimite unui prieten

Cu nouă luni înainte de ziua în care m-am născut, Domnul a binecuvântat dragostea dintre părinții mei, zămislind. Tu, suflete, erai mic și te bucurai pentru prima dată de dragostea mamei mele. A fost pentru prima dată când ai simțit că ești iubit. Dar încă nu te născusei bine, căci deja ai început să simți durerea acestei vieți prin vorbele grele ale tatălui față de mama, deja te durea și mult timp după aceea ai simțit durerea. Ai iubit-o pe mama, o iubire amestecată întotdeauna cu durere și lacrimi. Îmi este dor de tine, mamă. Oare cum erai atunci când mă purtai în pântece? Erai bucuroasă? Te rugai pentru mine? Doamne, îmi este dor de mama mea, îmi este dor să mai fiu copil în brațele mamei mele.

Mai apoi, crescând, am tot simțit lipsa mamei mele de lângă mine, m-am simțit de multe ori singură, mi-a fost frică, era un gol și nu mă puteam bucura ca un copil care avea mama lângă el. Îmi este dor de tine, mamă! Vreau să vii la mine și să mă îmbrățișezi cu o îmbrățișare veșnică. TE IUBESC, MAMĂ, chiar dacă poate nu ți-am spus-o niciodată.

Crescând, mai apoi, în adolescență suflete, ai simțit aceeași nesiguranță, aceeasi frică, aceeași lipsă de iubire, înțelegere și încredere. Am suferit mult și am păcătuit căutând în ceilalți oarecum ceea ce îmi lipsea: dragoste, încredere, siguranță, înțelegere, apreciere, căldură, liniște, iubire... Suflete al meu, dar oare le-ai găsit pe toate acestea sau încă le mai cauți?

După ani și ani de suferință, Domnul m-a chemat în casa Sa. El m-a chemat de multe ori, dar cine să fi auzit glasul Domnului în zarva din viața mea? Oare cât ai suferit, suflete? Oare de ce atât de puțin te-am iubit și, în loc să iubesc pe Domnul, am iubit păcatul? Iartă-mă, suflete al meu, iartă-mă dacă mai poți pentru tot răul pricinuit pentru timpul pierdut pe care nu îl mai pot întoarce înapoi. Și mă rog ca măcar de acum înainte să te odihneșsti în Domnul, căci El spune „Veniti la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi”. Odihnește-te, suflete, căci mult ai fost zbuciumat.

Domnul nostru Iisus Hristos m-a iertat, căci El este Bun și Milostiv cu cei păcătoși care se pocăiesc, deci îți spun haide să începem o viață nouă, o viață cu Domnul! De acum nu mai ești singur, suflete! Domnul este cu noi și a fost în toată vremea. Hai să ne iertăm și noi pe noi înșine, suflete, și să iertăm pe toți cei ce ne-au greșit sa iertăm totul pentru Înviere. Bucură-te, suflete, bucură-te și iubește, iartă, roagă-te, hrănește-te, „vițelul este mult”. Bucură-te și lucrează tot ce-i bun, varsă lacrimi de pocăință și în via Domnului să lucrăm timp să răscumpărăm.

Sufletul meu drag, îți cer iertare și mă bucur că îți scriu această scrisoare. Mi-ar plăcea să te cunosc mai bine, să mă cunosc pe mine. Doresc să trăiesc conștientă fiind că într-o zi te vei despărți de acest trup, de tine în care am făcut și bune și rele. Ajută-mă să mă pregătesc ca să poți pleca liniștit la Domnul și să poți petrece o veșnicie alături de El.

Îți mulțumesc căci în ultimii ani te-ai mărit ca să încapă atâția frați și surori după duh și după trup, bolnavi, vrăjmași, binefăcători, bătrâni și copii din lumea întreagă. Îmbrățișează-i pe toți, suflete, ducându-i prin rugăciune la picioarele Crucii lui Hristos. Spală-te, suflete, prin baia lacrimilor de pocăință în sfânta taină a spovedaniei, hrănește-te cu cuvântul Domnului și Sfânta Împărtășanie, îmbracă-te, nu mai sta flămând, dezbrăcat și însetat, învață-mă să te iubesc și să am grijă de tine. Îți sunt recunoscătoare pentru tot și te iubesc, suflete. Mă iubesc pe mine, mă iert și mă accept așa cum sunt.

Doamne, am greșit, te rog iartă-mă, vindecă sufletul meu cel rănit cu tot felul de păcate. Amin.

D.D.

Domnul să primească această scrisoare de dragoste și rugăciune pentru toate sufletele care caută încă iubirea cea adevărată. Mulțumesc! Mi-ai mângâiat sufletul.
Fii binecuvântată!

​Cu rugăciune și binecuvântare​,
Maica Siluana