Dumnezeu m-a ținut în palmele Sale când am greșit și m-a scos din mocirla pierzării...

Versiune tiparTrimite unui prieten

Doresc a vă scrie așa cum v-am promis în momentul când v-am întâlnit duminică la Sihăstria Putnei, lângă magazinul bisericesc. Nu am avut îndrăzneala să vă trimit acel seminar, iertarea, dar în perioada următoare o voi face... ceea ce doresc să vă spun și în același timp să mă adresez tuturor tinerilor din ziua de azi e că la fel ca alții am trecut prin toate fazele adolescenței cu disctracții, discoteci, băutură, băieți, suferințe, dezamăgiri, bucurii și regrete... Dar în ciuda acestor fapte lipsite de Dumnezeu prin care alunecam tot mai mult în prapastia pierzării, totuși o Ființă Supremă mă ținea în brațe, mă alina când plângeam, mă iubea așa cum eram și îmi spunea: Aa, EU TE IUBESC, tu de ce nu te accepti așa cum ești? De ce ai pretenția de a te schimba și a te forma tu, când de fapt este treaba mea aceasta pentru că Eu ți-am dat VIAȚA? De ce îți complici viața? De ce nu te dăruiești în mâinile Mele?... dar eu mă încăpățânam să fiu în continuare plăcută oamenilor și mie! Să primesc slava deșartă și să-mi alimentez egoismul și mândria ce zăcea în mine! Totuși Iubitul nostru Dumnezeu și Măicuța LUI mă învățau în continuare că nu e bine și îmi trimitea persoane extraordinare în cale, îmi trimitea cărți frumoase, locuri minunate și surprize de neuitat!!! Și pentru ce? Doar pentru că eu Îi spuneam: Doamne, învață-mă să Te iubesc! Doamne, iartă-mă că sunt prea slabă și am greșit necontenit! Sunt un vierme păcătos care numai în mocirlă se zbate și nu poate să iasă la liman fără ajutorul Tău suprem... Iar El îmi asculta ruga degrab și imediat începea lucrarea Sa de vindecare!
În concluzie, ceea ce am dorit să spun e că avem un Dumnezeu minunat care ne iubește prea, prea mult încât mintea noastră îngustă e ca o picătură în ocean pentru a înțelege Iubirea și Pronia Sa...
Îi mulțumesc nespus pentru întreaga Sa milă și răbdare cu noi păcătoșii totodată și pentru oamenii minunați trimiși pe cale pentru a-i înțelege Slava Sa!
Vă mulțumesc, Măicuță pentru sprijinul pe care ni-l acordați nouă, unor copii cărora acum le e momentul și vârsta când învață primii pași spre mântuire, iar dumneavoastră ca o mamă ne sfătuiți și ne ajutați!
Aa

Mărturia ta mă bucura și o consider de mare folos pentru cei ce încă nu au avut revelația ta.
Acum, te rog, să te rogi pentru toți cei care încă Îl mai consideră pe Dumnezeu nemilos, absent sau străin de chinurile omului. Acum oricine poate proba pe propria viață cât de prezent și lucrător este Dumnezeu în fiecare clipă a vieții omului. Dar nu vedem asta câtă vreme mai dorim un Dumnezeu care să ne împlinească toate dorințele imediat ce le simțim și exact așa cum voim noi.
Să ne rugăm și să avem răbdare pentru că nu e ușor, mai ales în vremea adolescenței când omulețul suferă mari transformări trupești și sufletești și greu găsește pe cineva în jurul său să-i explice acest lcuru și să-l ajute să învețe, prin răbdare, taina nașterii de sine în Hristos.
Îți mulțumesc și te îmbrățișez cu rugăciune și binecuvântare,
Maica Siluana