Importanța primelor clipe din viața copilului

Versiune tiparTrimite unui prieten

Importanța primelor clipe din viața copilului

Mama e singura competentă să-i poarte bebelușului de grijă, să-l iubească, să-l îngrijească și să-l facă să se simtă într-un nou „înveliș” imediat după venirea sa pe lume.

Moașa Irina Popescu ne vorbește despre cum ar trebui să se desfasoare primele clipe de viață ale copilului și despre cât de importantă este relația sa cu mama.
Interviu realizat de Adriana Titieni în cadrul emisiunii „Meditații pentru părinți”.

Adriana Titieni: Cât de importante sunt primele clipe ale copilului și cum ar fi normal să se procedeze?

Irina Popescu: Aș vrea să încep cu primele zile ale copilului în maternitate, pentru că eu cred că avem niște probleme mari cu rutina din maternitățile românești. Poate fi vorba de două, trei, cinci zile, cât stă fiecare mamă în maternitate. De exemplu, după cezariană se stă mai mult în spital, iar în aceste situații e nevoie de mai multă „muncă” pentru a re-conecta mama la copil, pentru că ea e imobilă după naștere, este încă sub efectul anestezicului, nu se poate mișca minim 10 ore.

Adriana Titieni: Ce facem cu copilul nou-născut?

Irina Popescu: Ideal ar fi ca nou-nascutul să fie primit pe burtică sau pe pieptul mamei lui, care reprezintă cel mai bun incubator și masă de încălzit. Cordonul ombilical ar trebui să pulseze în continuare, nu să fie secționat în secunda imediat următoare nașterii.

Adriana Titieni: De ce?

Irina Popescu: Pentru că cel mic are nevoie în continuare să respire prin ambele părți, pentru că cea mai grea adaptare a copilului la mediul aerian este adaptarea respiratorie. De aceea ar fi bine să nu scoatem un copil la 37 de săptămâni prin cezariană sau să declanșăm nașterea la 40 de săptămâni când poate copilul se naște la 41 sau 42 de săptămâni. Până la 42 de săptămâni sarcina e în normalitate, este timpul copilului și nu ar trebui să i se ia.

Revenind, copilul are nevoie ca în primele momente să primească oxigen prin ambele părți – și pe nas și prin ombilic – pentru ca respirația pulmonară să se instaleze treptat, să nu forțăm plămânii nou-născutului, care conțin încă lichid amniotic. În acest sens, canalul de naștere ajută foarte mult la „stoarcerea” plămânilor de lichidul amniotic și apoi are loc extensia cutiei toracice, care umple încet-încet plămânii cu aer. Este fascinant cum nașterea naturală oferă cele mai sănătoase și firești mecanisme de adaptare, a mamei la naștere și a copilului la noul mediu.

A fi pro naștere naturală nu reprezintă o reîntoarcere la preistorie, ci de a beneficia de studiile noi care ne arată care este cea mai bună cale pentru mamă și pentru copil, de a ne folosi de toată știința și tehnologie pe care le avem pentru a le fi cât mai bine celor doi. Sunt o mulțime de studii corelate care ne arată că cel mai bine pentru mamă și copil este nașterea naturală, asigurarea contactului între mamă și copil după naștere, lăsarea cordonului să pulseze măcar cinci minunte după naștere.
Pus imediat pe abdomenul sau pieptul mamei, copilul nou-născut se „cațără” spre piept („breast crawl”), având un reflex de supt dat de instinctul de supraviețuire. El e ghidat de mirosul sânului – mama secretă un miros specific care îi dă „traseul”, iar inima și respirația mamei sunt lucruri pe care el le cunoaște. Practic, abdomenul și sânul mamei reprezintă singurul loc unde noul-născut se simte în siguranță.

E important să știm că nou-născutul se atașează la sân în circa 20-30 de minute de la naștere, în cazul unei nașteri nemedicalizate, fără anestezie, și în aproximativ o oră în cazul unei nașteri medicalizate (copilul este mai amorțit, mai puțin alert și tonic). Privat de această atașare, copilul pierde reflexul de atașare corectă la sân, primește și un biberon sau glucoză, iar apoi mamei îi va fi foarte greu să-l atașeze la sân. E vorba aici de un reflex de supt perturbat și memoria ultimului supt, iar dacă ultimul supt a venit cu biberonul, copilul va aștepta acel biberon. De aceea, dacă e nevoie de complementare, hrănirea se va face cu lingurița sau cu seringa, nu cu biberonul (maternitățile baby-friendly, de exemplu, nu au voie să fie dotate cu biberoane).

Lucrurile oricum s-ar desfășura mult mai ușor într-o maternitate dacă mama e cu bebelușul ei în același salon. Mamei trebuie să i se facă doar un mic instructaj (să i se spună câteva cuvinte despre cum să-l pună pe cel mic la sân, cum să-l schimbe) și să fie încurajată să-și ia copilul în brațe, să se obișnuiască cu el și să capete astfel încredere în forțele ei și în capacitatea ei de a avea grijă de copil. De asemenea, și tatăl ar trebui încurajat să facă aceste lucruri – să-și ia copilul în brațe, să-l schimbe, pentru a scăpa de teama de a-i face ceva rău.

Adriana Titieni: Povestește-ne despre depresiile care pot apărea la mame pentru că, dupa naștere, copilul e ținut departe de ea, nu l-a ținut la sân imediat după naștere.

Irina Popescu: În aceste situații mama se simte incapabilă, incompententă, pentru că ea are nevoie să simtă că e mamă și e important să nu primească mesajele negative care vin asupra ei în această perioadă.

Mama copilului e singura competentă să-i poarte bebelușului de grijă, să-l iubească, să-l îngrijească, să-l facă să se simtă într-un nou „înveliș”. Nevoile emoționale ale noului-născut sunt la fel de reale, valide și importante ca și cele fizice, nu există răsfăț în această perioadă. Dacă bebelușul este validat din punct de vedere psihoemoțional, atunci el va plânge mai puțin, va avea mai puține probleme fizice, pentru că nu vom mai avea somatizări pentru nevoile sale emoționale neîmplinite.

Mi s-a reproșat că vorbind despre aceste lucruri vin cu misticisme. Ce misticism există în a recunoaște că avem hormoni care guvernează atât partea fizică, cât și partea psihică? Orice endocrinolog, orice psiholog știe aceste lucruri.

Din păcate, din nu știu ce motiv, partea medicală a nașterii e văzută doar ca ceva fizic. Vestea bună e că asistăm, în zilele noastre, la o întoarcere foarte mare către natural, către bio și eco, și cred că asta e valabil și pentru viitoarele mămici, care vor ști ce să ceară pentru copiii lor. Eu am foarte mare încredere în puterea femeilor de a cere ce e mai bine.

Dacă sunteți însărcinate, dacă doriți să nașteți natural, vreți să primiți suport în alăptare și avetț nevoie de ajutor o puteți găsi pe Irina Popescu pe http://www.nastecumsimti.org/.

Interviu realizat cu Irina Popescu în cadrul emisiunii „Meditații pentru părinți” realizată de Adriana Titieni

sursa
http://www.itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Sanatate/Sunt-insarcin...

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar