Despre moarte

Versiune tiparTrimite unui prieten

Omul este muritor. A primit moartea în rai, când a încălcat porunca. Încălcarea poruncii înseamnă mersul spre rău. Iar atunci, dacă omul,  mergând spre rău, ar fi dobândit înveșnicirea, ar fi devenit răul veșnic. Ca să surpe această posibilitate omul moare.
Omul nu este muritor. Într-adevăr, este un moment în care își dă duhul, dar toți vom învia, spre Judecată, la a Doua Venire a lui Hristos. Unii spre răsplată veșnică, alții spre chin veșnic. Deci iarăși răul devine veșnic.
E o problemă cu moartea, nu cu acceptarea ei, ci cu înțelegerea rostului ei. Murim, dar de fapt sufletul nostru trăiește, așteptând a Doua Venire a Domnului, ca să capete și trupul pe care îl va purta în veșnicie. Dar, cu toate că e viu, sufletul e pasiv, nu mai poate face nimic. Dacă ar fi activ, ar putea să treacă de la rău la bine și de la bine la rău, așa cum se întâmplă în viața de aici. Dar, în lumea celor drepți, sufletul nu se poate nici îndrepta, dacă a fost rău în viața aceasta, și nici cădea, dacă a fost bun. Veșnicia devine atunci o prelungire la infinit a stării de dinainte de moarte. Dar ce fel de viață mai e asta în care nu mai poate avea loc schimbarea? 
Paul

L-ai uitat pe Domnul, om drag! El este viața noastră și numai în El putem înțelege prin participare- împărtășire taina Vieții și a morții pe care a biruit-o cu propria moarte! 
Roagă-te, primește harul așa cum ni se oferă în Sfânta Biserică și Duhul Sfânt te va învăța toate. 
Domnul să te binecuvânteze și să te apere de moartea pe care o descrii.
Cu rugăciune și nădejde,
Maica Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar