Împărtășesc cu voi ceva din minunățiile pe care le citesc eu...

Cu drag,
Eva

Sf. Teofan Zăvorâtul

Calea către starea de rugăciune

Toate relațiile noastre cu Dumnezeu se întemeiază pe rugăciune. Totul constă în rugăciune. Spre ea să vă siliți.
Rugăciunea nu înseamnă numai a sta în picioare la rugăciune. A ține mintea și inima îndreptate către Dumnezeu înseamnă rugăciune, orice poziție ar avea credinciosul. Pravila de rugăciune are rostul ei, iar această stare de rugăciune îl are pe al ei. Calea către ea este deprinderea de a-L pomeni totdeauna pe Dumnezeu și ceasul cel din urmă cu Judecata.
Așa să vă siliți și totul va merge bine. Aceasta va însemna că înăuntrul vostru îi veți închina lui Dumnezeu fiecare pas. Iar pașii trebuie îndrumați către porunci. Și poruncile le știți. Asta-i tot! Fiecare situație o puteți încadra într-o poruncă și înăuntru Îi puteți închina lui Dumnezeu lucrarea voastră. Și așa Îi veți închina lui Dumnezeu toată viața. Ce vă mai trebuie? Nimic. Vedeți cât este de simplu.

Cum să ne înălțăm cu mintea la Dumnezeu

Ați început să vă rugați cu rugăciuni scurte și ați renunțat. Dacă nu ați fi renunțat, ați fi ajuns departe; iar acum trebuie să începeți din nou. Rugăciunea adevărată este aceea care iese direct din inimă și urcă la Dumnezeu. Și nicio altă rugăciune nu este rugăciune dacă nu este așa. Către acest lucru trebuie să ne îndreptăm toată grija noastră în lucrarea rugăciunii. Dar, de obicei, mintea noastră este supraîncărcată de mulțimea gândurilor, care nu sunt după Dumnezeu, voința de multele griji lumești, inima de atracțiile și desfătările pământești; de aceea, a ne înălța degrabă la Dumnezeu este totuna cu a ieși dintr-o mlaștină.
Rugăciunile mici sunt un mijloc foarte bun pentru acest lucru. Ele învață mintea să stea într-un singur loc; trag puțin câte puțin voința de partea lor și o desprind de griji. Acest lucru se manifestă mai puternic și mai grabnic dacă le dăm atenție nu numai în timpul pravilei, ci și în celelalte ceasuri. Rodul lor neîndoielnic este formarea sentimentului pentru Dumnezeu, care este nedespărțit de rugăciunea neîncetată sau este unul și același cu ea. Aici este legătura vie cu Dumnezeu, țelul vieții duhovnicești.
„În cel somnoros se îngrămădesc rapid și gânduri, și fapte, și patimi”. Trebuie să evităm acest lucru și să căpătăm obiceiul de a-I închina lui Dumnezeu primele noastre gânduri. Aceasta vine din meditația dumnezeiască. Și despre aceasta, mi se pare, era vorba. Anume că trebuie să parcurgem toate adevărurile sfinte din Simbolul Credinței până la adevărul despre judecata de obște și sentința cu privire la soarta tuturor oamenilor.
Binevoiți să păziți aceste două metode și va fi bine. Adăugați la aceasta numai să vă feriți de rău și să faceți binele cu cuvântul, cu fapta și cu gândul. Și aceasta este toată programa.
Scrieți pe ceva și citiți mai des: îndată ce vă treziți, meditație dumnezeiască; apoi rugăciuni scurte cu atenție și simțire și toată ziua: Ferește-te de rău și fă binele (Ps 33, 13). Fiecare lucru și cel mai mic, să îl faceți în cel mai bun mod, ca înaintea ochiului lui Dumnezeu.

Obișnuiți-vă să umblați în prezența lui Dumnezeu

Îl avem pe Domnul și Mântuitorul cel Atotmilostiv, Care întotdeauna este gata să ne dea ajutor. Către El să vă îndreptați ochii minții și ai inimii voastre. Nu puteți merge la biserică? Rugați-vă acasă. Obișnuiți-vă să umblați în prezența lui Dumnezeu, adică neîncetat să-L pomeniți pe Dumnezeu, Cel atotprezent și atoatevăzător și să vă călăuziți gândurile, simțirile și faptele ca și cum ați fi înaintea ochilor lui Dumnezeu.
Și numai cu acestea să vă îndeletniciți până când conștiința voastră se va uni cu cugetul, care este îndreptat numai spre Dumnezeu. Dacă veți izbândi în acest lucru, nu veți mai avea nevoie de nicio altă învățătură. Va veni frica de Dumnezeu și totul va începe să se aranjeze. Citiți Evanghelia și epistolele Apostolilor, câte puțin în fiecare zi, meditând și aplicând în viața dumneavoastră ceea ce citiți.
Purtați-vă față de sine cu asprime, față de ceilalți fiți milostivi și smeriți-vă înaintea tuturor. Niciodată să nu asupriți pe nimeni, iar când sunteți asupriți, să mulțumiți. Să nu osândiți pe nimeni, să-i cinstiți pe toți ca pe sfinți, iar pe voi să vă vedeți ca păcătoși.