Parcă braţele lui ar fi fost casa mea

Versiune tiparTrimite unui prieten

Mă iertați că iar vă scriu, dar trebuie să vă spun asta!
Soțul meu a venit ieri acasă!!!
Măicuță, sunt îndrăgostită lulea de soțul meu. Ce bucurie să-l țin în brațe, să-l văd, să îi fac păpică, să stau în brațele lui, să mă rog pentru el!!!! Doamne, ce frumos e!!! E frumos pentru că a devenit, pe lângă soțul meu, copilul lui Doamne. Așa îi spun la Doamne, să îl binecuvânteze pe copilașul Lui! Și când spun așa nu mai sunt egoistă, nu mai sunt posesivă, nu mai sunt răutăcioasă, pretențioasă etc. etc., ci devine oarecum nu doar soțul meu, de la care am așteptări, ci și fratele meu în Domnul. Și așa pot și eu să mă las pe mine la o parte și să îl iubesc altfel... cu supunere nu atât față de el, cât față de Doamne, cu dragoste, nu atât pentru calitățile lui, cât pentru că e porunca lui Doamne să ne iubim...
Am văzut acum pe un forum o pictură reprezentând facerea Evei, și arăta acolo cum Eva iese din Adam și își întinde brațele spre Domnul, iar apoi Domnul o ia de mână și o încredințează lui Adam. E ceva minunat în chestia asta! Ceva care m-a făcut, nu să înțeleg, pentru că nu pot exprima în cuvinte, dar să simt, să trăiesc în adâncul inimii mele, cât de frumoasă e nunta! Ieri, când l-am văzut pe soțul meu m-am simțit iar mireasă și am alergat la el plină de bucurie de parcă brațele lui ar fi fost casa mea. Știu că vor veni momente în care am să simt că a fost minciună ce am simțit ieri, ce simt azi, cum sunt sunt momente în care simt că Doamne e minciună... dar am să mă țin de Doamne până se va îndura și îmi va deschide iar ochii, cum a făcut și de curând. E minunată mila Domnului!!!
E minunată iertarea Lui!
E minunat El, în toate formele în care ființa mea Îl adoră: ca Ziditor, ca Mântuitor, ca Stăpân, ca Prieten, ca Iubit, ca Părinte, ca Frate... Se face de toate pentru noi!
Doamne ajută!
CV

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar